Category: Pop


   De vreo 2 ani încoace mi-am descoperit o nouă pasiune, care de curând, după mult studiu, mi-a devenit și meserie. Of course, este vorba de radiologie.

Radiologia este un domeniu de tipul ”love-and-hate”, adică oamenii ori o plac, ori o detestă 🙂 Practic, te desprinzi de clasicul boală-tratament-pastile și intri pe o altă nișă, cea a diagnosticului ( un fel de come to the dark side 🙂 ). De aceea nu toată lumea o înțelege, o vede sau o apreciază.

Reacția oamenilor când le spui ce vrei să faci cuprinde cam următoarele variante:

– ești nebun/nebună să te iradiezi? vaaaai, păi pune-te pe făcut copii cât mai repede

– ești un ciudat/o ciudată, nu știu cum poate să-ți placă așa ceva

– nici măcar nu ești medic, nu tratezi pe nimeni

– nu vrei să faci ceva mai valoros cu mintea ta ?

Eu o văd ca pe o ramură unde în fiecare zi ai șansa să vezi ceva nou, ceva diferit, mai ales că acum există atâtea tehnici și mi se pare cel mai tare joc ” detectivist ” și al minții ever 😛  De aceea sunt abonată la tot felul de newslettere și urmăresc cam tot ce se întâmplă nou în domeniu și cam tot ce are de-a face cu radiologia sau cu imagistica mă fascinează. De curând însă, am descoperit o altă față a radiologiei, mai exact a radiologiei clasice, pe care poate lumea o va percepe mai ”plăcut”.

Este vorba de conceptul ”raze X și artă””. Adică diverși artiști, mai mult fotografi, utilizează razele X pentru a obține o altă față a lucrurilor, obiectelor sau chiar persoanelor. De la prima radiografie efectuata de Roentgen soției sale în 1896, această examinare a trecut pe rând de la minune, la necesitate pentru ca apoi să fie considerată ” periculoasă” și să fie aproape uitată în lumea modernă, până când artiștii au readus-o în prim plan.

Albert Koetsier, un olandez pasionat de fotografie, a combinat arta cu radiologia în momentul în care a început să lucreze ca tehnician pentru Philips, rezultând o altă perspectivă a obiectelor fotografiate.

Judith McMillan și Steven Myers  au înlocuit de asemenea aparatul de fotografiat cu cel de Raze X pentru a realiza o abordare mai ”transparenta” a naturii.

Bert Myers își păstrează afinitatea pentru fotografia convențională, dar adaugă portofoliului său și câteva transpuneri radiologice, atât alb-negru, cât și color, a elementelor naturale care ne înconjoară.

Leslie Wright, un fotograf pasionat de asemenea de știință și tehnologie, merge cu un pas mai departe și radiografiaza obiecte și aparatură.

Hugh Turvey este un alt artist, britanic, foarte apreciat din punct de vedere expozițional, care folosește razele X, în colaborare cu British Institute of Radiology.

O inițiativă mai mult decât educativă și cu foarte mult substrat este The X-Ray Project- Inside Terrorism . Autoarea proiectului, Diane Covert publică radiografii și scanări CT preluate din 2 spitale din Jerusalim, pentru a sublinia efectele fizice ale  terorismului asupra populației. Această inițiativă a fost materializată ca un afront al autoarei la adresa crimelor și suferinței fizice cauzate de această mișcare.

2 proiecte foarte dragi mie sunt cele ale radiologului american Jim Wehtje   și a rezidentului în ( evident, tot ) radiologie Satre Stuelke , deoarece ei abordează nu doar elemente din natură, ci și obiecte cu care avem contact zilnic, cum ar fi jucării, electronice,  mâncare, etc și de asemenea o mare parte din fotografiile lor sunt color, ceea ce în ochii mei le face mai simpatice 🙂

De departe însă, din punctul meu de vedere, cel mai talentat și artistic exponent prin intermediul razelor X este Nick Veasey. Acesta abordează atât natura, obiectele, cât și omul și preocupările sale, cum ar fi moda. Fotografiile lui sunt parcă la alt nivel, sunt ” altceva ”.

Mai există probabil, mulți artiști, medici și fotografi care ” se joacă ” cu razele X, dar pe aceștia i-am descoperit eu de-a lungul timpului. 🙂

După atâția oameni serioși, în mare parte medici sau tehnicieni, care și-au descoperit arta ca a doua pasiune și au făcut radiologia mai frumoasă în ochii noștri, nu pot să închei fără să amintesc de calendarul sexy creat de japonezii de la Eizo . Acum ni s-a dat ocazia să vedem și după hainele acestor modele 🙂  Pe lângă acest aspect comic, probabil calendarul are menirea de a sublinia că ”underneath our clothes ” suntem toți la fel, deoarece modelele nu pot fi identificate din această postură. Poate aș prefera să văd aceste modele cu podoabă capilară cu tot, deoarece nu sunt prea obisnuită ca un calendar sexy să conțină  ” bald girls ”, dar în mare, mi se pare o idee cool 🙂

Un pic iradiată, Călin, file din poveste 🙂


 

Frustrările de zi cu zi ..

Cu toții, că vrem să recunoaștem sau nu, mai mult sau mai puțin, în funcție de om și de personalitate, ne frustrăm din diverse și diferite motive la servici.

Evident, azi nu e o excepție.

Deci, eu sunt programator. Lucrez cu niște clienți olandezi. Clienți olandezi care la rândul lor au niște clienți polonezi. La care eu trebuie sa le rezolv problemele.

Ca să nu vă plictisesc cu limbaj prea programatoricesc, o să încerc să fac o analogie a frustrării mele de azi.

Mergi la magazin. Ca să cumperi … aaa … să zicem lapte. Știi că întotdeauna găsești. Da întotdeauna. De dimineață bună îți scrie un olandez că a fost la magazin și că nu a găsit lapte. Merg și tu să vezi. Nu la același magazin, dar la un magazin din același lanț de magazine. Și găsești lapte. Pentru că întotdeauna este. Și la magazinul tău și la magazinul olandezului. Evident, nu poți merge până acolo să vezi de ce nu este lapte, olandezu îți zice doar că este un mesaj care îi spune că nu este lapte. Rezolvă problema. Dacă poți …

Ce bine mi-ar prinde niște puteri paranormale .. să pot vedea magazinul lor .. dar nu am .. și mă frustrez ..

 

Yours truly,

un pic frustrat(ă),

Pop

Tata, de când îl știu eu, programeaza. Că doar așa am ajuns și eu unde sunt, considerând că nu am făcut un liceu de profil, doar acasă, ce-l mai vedeam pe tata că face, mă puneam lângă el și-mi explica. Și mă punea să fac. Și încet, încet a început să-mi placă.

Mama, pe de altă parte, nu a avut niciodata de-a face cu calculatorul. Până anul trecut. Când a învațat-o tata să se dea pe net. A început să trimita mailuri, la toți prietenii ei care au o adresă de mail, și mie. Să mă întrebe ce fac, să mă întrebe ce vreau de mâncare mâine, chestii de-astea ce se pot povesti și la telefon, dar ca să nu mă deranjeze și pentru că și-a descoperit o nouă pasiune, comunicam prin mail. Din când în când mai primesc si câte un ppt, după cum zicea și Florica aici, dar mă uit la ele cu drag, că-s de la mama. Recunosc, din când in când îi mai trimit și eu 🙂

De vreo lună in schimb, mama a trecut la alt nivel cu tehnologia. A descoprit că în Yahoo Mail ai și messenger, așa că acuma stau cu mama la chat pe mess.

‘Ce faci puiu mamii?’

‘Da bine mama, ce să fac, la lucru, tu?’

‘Am fugit de la servici și acuma pun vinete pe iarna’

‘Păi de ce ai fugit de la servici’

‘Că așa mi-a picat bine. Te iube mama și să mă suni mai târziu’

Conversații de genul ăsta se întâmplă aproape în fiecare zi (bine, fără fugitu de la servici, că doar e om conștincios mama meu, dar își mai permite din când în când 🙂 ). Și e așa de fericită mama că stăm la povești pe mess. Evident, o să o sun mai târziu, când nu o să mai fiu așa de ocupată, dar trebuie și chat-ul de fiecare zi pe mess. Încă mai tre să urmeze sms-urile și după cum zice Călin, sms-urile cu smiley-uri.

Ce mai, am o mama modernă și sunt mândră de asta! Până și la Zumba am dus-o pe mama, că doar îi place să se distreze! Și un tată beton! Care ascultă asta și asta și încă muuuulte altele.

Cred ca o să dedic postul ăsta pentru cei mai tari părinți din lume! Pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce sunt eu datorită lor, pentru că îs niște roackeri adevarați, așa cum nu mai sunt mulți în zilele noastre, pentru ca au 20 de ani de când îi știu eu, și pentru că mă distrez de minune cu ei. Oricând aș merge în concediu cu ei, să ascultăm muzica bună și sa ne jucăm.

Dragii mei părinți să știți că vă iubesc!

 

Yours truly, pui de Pop

Precum ziceam, ieri a fost zi de Zumba!!!!

 

Am pornit in forța la 18:20 cu Adriana spre Polus, pentru că aveam oră de la 19:00. Am ajuns la timp, am mai aruncat o privire și la clasele care erau in desfașurare, am intrat in vestiar și .. surpriză!!! Când să-mi scot echipamentul am observat că aveam 2 bucați adidași de 2 feluri!!! Cum să ți se poata întâmpla asa ceva???? Am 2 perechi de adidași .. doar 2!!! Și am reușit să iau unu de-un fel și unu de celălalt fel .. Vorba cuiva, măcar nu erau pentru același picior :))

 

Asta a fost, mi-am acceptat soarta și m-am pornit in șosete la zumba .. gandidu-mă cum o să-i explic Brîndușei toată faza, fără sa râda prea tare de mine .. mi-era suficient că Adriana râdea de mine de nu mai putea :)) Dar atunci a apărut SALVAREA: o prietenă tare bună de-a mea tocmai ieșea de la zumba .. șiiiiiii .. are tot 36 la picior 😀

 

Tot răul spre bine .. dar promit solemn de acum să deschid ochii dimineața când imi pregătesc lucrurile pentru sală.

 

Yours truly,

una bucată Pop aiurită :))

 

P.S. Azi am adidașii care trebuie, de același fel, ăia de sala .. dar azi merg la Pilates .. unde nu trebuie adidași :))

Azi mergem, nu?

Pentru că a început colega Călin, voi continua și eu pe același subiect.

Așa cum pe vremuri când vedeai Z te gândeai la Zorro, așa astăzi te gândești la …..

ZUMBA!!!! Of course! Și pentru cine e din cluj .. se gandește automatic și la cel mai fain loc pentru a face zumba: cel mai fain loc pentru a face zumba.

Scriu acest post, pentru că zilele trecute cândva s-a împlinit un an de zile de când am descoperit această minunăție! A venit într-o zi o colega la mine și mi-a zis că a auzit de o sală nouă ce s-a deschis în  cipariu, gimmy, să mergem să vedem cum e. Apoi a început să-mi trimita filmulețe cu Zumba. Pe loc m-a cucerit. Am mers la prima oră cu Brîndușa și am devenit dependentă. Încet, încet am început să  merg de două ori pe săptămână, apoi la câte două ore pe zi consecutive, pentru că nu mă mai săturam. După ce am molipsit-o si pe Adriana (a se citi Călin – file din poveste) cu acest sport minunat, am avut cu atât mai mult entuziasm pentru că mergeam (și mergem) împreuna, ne mai hăhăiam pe la ore, am cunoscut câțiva oameni faini, cum ar fi Zăineasca si echipa TVdece, la care le ziceam „gașca”, care întotdeauna veneau de la 7 😀

Încet, încet ne-am facut curaj sa mai încercam si alte cursuri, dar marți si joi de la 17:00 era obligatoriu oră de Brîndușa. Este inexplicabil sentimentul pe care îl ai după o oră de zumba. Oricât de tare te doare capu de la stresuri și probleme, oricât de prost-dispus ești când ajungi acolo de la servici (școală), este imposibil să nu ieși cu un zâmbet maaaare si larg pe buze. Un zâmbet pentru că te-ai distrat, te-ai simțit bine și pentru că ai făcut sport și mișcare in cel mai inedit si plăcut mod posibil.

Am dat multe kilograme jos cu zumba, am pus câteva la loc cu pizzele de care zicea Călin, dar le voi da din nou, nu îmi fac probleme! Cu zumba si cu Brîndușa știu ca va fi ușor. Cel mai bun instructor de zumba pe care și-l poate dori cineva: e molipsitor de bine dispusa, zâmbitoare, energică, tânăra si frumoasa! Și un mic preview: let’s zumba!!!

Discuțiile mele cu Călin încep în același fel, în fiecare marți și joi:

„Azi mergem, nu?”

Yours truly,

Pop – dând deja din fund pe scaun pe piesa postată de Călin .. incă o oră, doar o oră și continuamos ..

P.S. Ce vă pot sfătui este să nu ratați ocazia de a încerca măcar o oră de zumba!

Anul trecut prin iulie s-a întâmplat ceva ... când cealaltă jumătate Pop şi-a unit domiciulul cu subsemnata jumătate Pop s-a întâmplat ceva miraculos: sufrageria a început să arate altfel, mai plină .. mai plină de viaţă, de fapt mai plină de cutii :)). Dar nu orice fel de cutii, ci nişte cutii magice. Unele mai micuţe, altele mai mari, care mai de care mai frumoase şi mai colorate, dar toate având în comun o chestie: atunci când le deschizi, deschizi un întreg univers. O lume noua .. o lume magică .. 

La început am fost cam reticentă .. am ignorat cutiuţele apărute în sufragerie, am zis că sunt doar o chestie cu care va trebui să trăiesc, dacă locuiesc cu noua mea jumătate, un moft şi spaţiu irosit .. 

Dar apoi, într-o zi toridă de vară, pe terasa unui conac, după zile întregi în care am observat 3 exemplare ale speciei noastre deschizând cutiuţe şi pierzându-şi ore întregi în universurile dezlănţuite, am decis să încerc şi eu. A fost ca un drog .. m-a luat cu ameţeală, m-am pierdut în spaţiu, între nave şi influenţă, într-o luptă continuă de a pune mâna pe tronul galactic .. şi .. şi .. am reuşit!!! Am ajuns să controlez universul .. şi mi-a plăcut. Apoi am revenit cu picioarele pe pământ .. eram pe terasa aceluiaş conac, doar că era noapte. Simţeam că m-am întors pe pământ dintr-un alt univers .. şi m-am întors schimbată! 

Au urmat apoi luni întregi în care am dus o viaţă dublă .. pe deoparte cu servici, cu sală .. pe de altă parte cu elfi călăre pe pegaşi .. cu bătălii şi intrigi intergalactice .. cu poveşti şi povestitori .. cu piraţi in Caraibe .. şi câte şi mai câte.  

Astazi spun Adevărul: I am a boardgamegeek!!!

Yours truly,

Pop

P.S.: Am învăţat ceva important:
"You can discover more about a person in an hour of play than in a year of conversation." - Plato