Category: Casual


Mai este cineva?

…care citește în ziua de azi? Da, știu, cei care chiar o faceți o să ziceți ” Cum poți întreba așa ceva???”…dar oare sunteți multi aceia?

Când eram copii, aveam de citit la școală ”lecturile obligatorii”, tot felul de opere săvârșite de diverși semi-comuniști, care la noi treceau drept ”romane clasice, obligatoriu de citit în această viață” și de care nu mă mir că ne era silă tuturor ( da, și mie!). Îmi aduc aminte cum copiam unii de la alții rezumatele la acele ”cărți citite”…

La vremea aceea n-aș fi citit nici să mă bați cu prosoape ude, nu ințelegeam ce poate fi fain la tot felul de povești inventate, când poți avea poveștile proprii…

Dar pe finalul ciclului gimnazial, am descoperit romanele polițiste ( începând de la Cireșarii – varianta detectivistă pentru copii, până la celebra Rodica Ojog Brașoveanu) și nu pot să zic că mi-a displăcut, dar tot nu eram convinsă.

În liceu, cu ajutorul profei de română de la acea vreme, am auzit de Cărtărescu…și de acolo a început nebunia. Nu știu să spun daca azi l-aș mai citi, lumea îl critică pentru că a ajuns prea comercial, dar pot să spun că ”Nostalgia” a fost delicioasă si aș reciti oricând adunătura asta de nuvele fantastice. Și dacă tot suntem la capitolul fantastic, să nu uit de Eliade, care mie mi-a plăcut la nebunie!

Apropo de asta, aș vrea să menționez că cele mai faine nuvele/romane/opere de teatru citite au fost cele care NU erau în programa școlară și mult mai mult mi-a plăcut literatura germană decât cea română…(poate chestia asta ar trebui să dea de gândit..)

Tot prin liceu, dar ceva mai încolo (deja consumam timid, mai mult distopii, pentru că mergea cu spiritul de rebeliune aferent vârstei) l-am descoperit pe Bulgakov și nu m-am mai putut opri. Da, pot să spun ca făcusem o pasiune din citit. De pe atunci mi se păreau exorbitante, mai citeam și din ce am în casă și de prin aticariate, dar nu mi-a scăzut interesul.

Am citit de atunci sute de cărți, unele bune, altele proaste, unele scurte, altele lungi, unele clasice, altele nu, am ratat câteva din ”top 10 must-read” și am bifat câteva din ”top 10 most commercial”, dar nu o regret pe niciuna.

Mi se pare că cititul te ajută enorm. Să te obisnuiești cu ortografia si punctuația ( da, crede-ți-mă, foarte mulți oameni pe care îi cunosc, nu știu utiliza corect limba română! ), să îți dezvolți vocabularul ( să trecem mai departe de ”ce faci, p***/c****”), să îți dezvolți imaginația, poate talentul la scris și poate chiar să te inspiri din ce trăiesc personajele.

Mi se pare absolut pueril și penibil să râzi de cei care citesc (am intâlnit zeci de persoane cu acest obicei ”sănătos”) și să le spui că sunt fraieri, în timp ce tu n-ai citit o carte în viața ta, pocești limba română și asculți manele pe la chefuri, pentru că ”asta merge, doar n-oi sta jos”…

De aceea mă întreb oare câtă lume mai citește în ziua de azi. În liceu, eram puțini și la vremea aceea nu era considerat ”cool” să citești, deci mai bine țineai pentru tine că aveai ocupații dinastea ”tocilărești”.

În facultate, am observat o deschidere mai mare către acest subiect (alt gen de oameni), se mai făceau schimburi de romane, se mai discutau preferințe/păreri..not bad!

Apropo de facultate, daca aș număra și cărțile citite în facultate, aș ajunge la niste cifre impresionante (ar trebui să fac un experiment să le numar de curiozitate), dar acelea nu ne făceau neapărat mai culți, ci mai pricepuți în ale meseriei poate 🙂

De cand sunt rezidentă, mă lupt cu cărțile de radiologie, fie ele în format obișnuit sau electronic și recunosc, nu îmi mai ajunge timpul de beletristică. Trag de ”Cei frumoși și blestemați” de prin Septembrie 2012…să-mi fie rușine 😛 Dar nu îmi pierd niciodată dorința de ”a mai citi câteva pagini înainte să adorm”. 

Totuși, în jurul meu, sunt tot mai puțini oameni care citesc. Mulți nici nu știu cu ce se mănâncă (vezi mai sus), mulți nu au răbdare (eu zic ca n-au întâlnit o carte mișto cu un subiect fain!), mulți nu au timp, etc.

Aveam o profă în liceu, mai in vârstă, dar extrem de cultă si citită (o văd mereu la teatru, la operă), despre care auzisem că dacă vedea pe cineva cu o carte pe care ea nu o citise, o cerea împrumut și până a doua zi o citea…m-a impresionat plăcut povestea ei, nu știu dacă mai sunt mulți oameni atât de dornici de citit în zilele noastre.

Mă întristez când mă gândesc cum va muri încet-încet acest obicei, ne tehnologizăm, ne informatizăm (macar pe e-readere dacă ar citi oamenii și tot ar fi o afacere) si imaginația se duce de râpă…suntem pragmatici, axați pe grabă, bani și rezultate imediate și uităm de micile plăceri intelectuale…

 

Cu nostalgie, 

Călin, file din poveste

Image

 

Sursa foto

 

Cum ajunge lumea pe aici

A trecut un an sau cum ar zice fetele de la A.S.I.A – a mai trecut un an… și, cum azi m-a apucat febra scrisului, am să vă arăt cam ce au căutat oamenii pe net de au ajuns la noi pe blog 🙂

 

Cum să dai din fund pe muzică? – Cred că cea mai avizată e Zăineasca , cu al ei butt-dance de vineri 😉

Nu judec prostu după clase și curva după haine – o atitudine extrem de pozitivă :))

Stai calm, ai de dat examene – Mi se chiar apropie unul, m-ai nimerit 🙂

Caut o vestă sport – Și eu caut fericirea veșnică

Cuvânt simplu – DEX

Care sunt dioptriile la ochelari – Depinde ai cui?…

Tatuaje pă cur de femeie – Speechless

Jocuri cu balerine pleznite peste fund – Haha, lol, există așa ceva?

Am auzit azi o piesă la radio era ceva house care zicea ibiza roma new york – Semnele de punctuație au fost furate de amintirea prea vie a piesei

Călin file din poveste rezumat – Eheee, ne furăm căciula? :))

Câți bani îți trebuie ca să deschizi un ONG – Dacă eram cu astea, acum probabil că mă numeam expert financiar Călin 🙂

Tatuaje cu temă religioasă – Să ne căim zic !

Îmbinarea utilului – Cu?…

Podoba capilară câte fire cad pe zi – Interesant topic, aș fi și eu curioasă, parcă de ordinul zecilor…?

Filmați când fac sex în birou – Nu m-aș supăra să am o casă de producție de filme porno, cu siguranță n-aș mai fi săracă :))

Când pleci la zumba – Is this a question or what? 😛

Ochelari raze X – Pentru cei ce încă îl așteaptă pe Moș Crăciun

Lucrez la Lego – Ok, so what? :))

Tăiat de porco – Uităm de unde am plecat? 🙂

Cur sexy – Ok….

Te iradiezi ca medic radiolog – Dacă e o întrebare, să zicem că nu. Dacă e o afirmație…something went wrong 🙂

De ce se poartă ochelari – De fandoseala. Punct.

Dacă prietenii nu te sună atunci le e bine – O fi bine, o fi rău?

Păr urechi fete – Hope not to see something like that….EVER! 🙂

Oameni cu păr galben pe cap – În zona mea le zicem blonzi

Poze artistice alb-negru sex – Gusturile se rafinează

Poze cu fund în blugi sexy – Promit să nu mai pun poze cu funduri ! 🙂

Modele de tatuaj cu numele adi – Coincidență? 🙂

Diversegagici – Ne-am grăbit puțin, nu face nimic…

Nume cuckerilor – Bahtalo?

Picioarele pe tocuri la radiografie – Chinuite și iradiate 🙂

Piercinguri în mână – Hai nooo…

Poze porcoase – Oh yeah, baby!

Sus moralul – Și paharul, aș zice 🙂

Pot face zumba dacă mă doare capul? – Din ciclul ” dragă, azi nu, că mă doare capul ”…

Păr lung până la fund în costum de baie – Părul sau fundul în costum de baie? 😉

Fete sexi care nu li se văd fețele – Unde-i curva aia de gramatică?

Poze cu ce crezi despre mine – WTF?

Albert Koetsier – Mă bucur măcar pentru asta !

Dush sexy – Acțiunea sau cabina?

Ce este zumba pentru un mascul? – Pentru cei din jurul meu, o enigmă 🙂

Gajici tatuate – Gotta love Romanian language 😛

Fete sexy pe tocuri – multe chestii sexy duc spre blogul nostru…semn de alarmă? 🙂

 

Cam atât cu minunățiile din ultimul an 🙂

 

 

Cu multe nedumeriri,

Călin, file din poveste

 

 

Tot uitându-mă la ” Sex and The City ”, îmi aduc mereu aminte că celebra Carrie a fost votată ” cea mai frumoasă urâtă”….wait, cam cum vine asta?

Noțiunea de urâțenie a ajuns de muuuult o chestiune de gust personal, deși unii sunt considerați aproape unanim ca fiind urâți, dar aici vreau să dezvolt mai mult relația fizic- personalitate și cum poate schimba aceasta percepția celor din jur.

Câți dintre voi nu ați cunoscut persoane la prima vedere urâte/urâțele, care ulterior să vă devină foarte frumoși sau simpatici, datorită caracterului, bunătății și a altor calități care au fost descoperite după o cunoaștere mai profundă?  Mie mi-a fost dat să cunosc persoane care ” din vorbe ” au devenit frumoase sau chiar sexy în ochii altor persoane…contează foarte mult cum te folosești de ce ai bun în dotare! Aceasta este cu siguranță situația fericită, când caracterul te scoate în fața aspectului fizic…

Dar ce ne facem cu acei nefericiți, care la exterior sunt frumoși sau măcar acceptabili, dar pe dinăuntru sunt ” stricați” ?

Oameni care scot la iveală invidia, aroganța, falsa inteligență/intelectualitate, uneori chiar prostia și dintr-odata devin urâți în ochii noștri….

Mi s-a întâmplat mie cu o fată, pe care o admiram atât pentru atitudine, cât si pentru look; nu mi se părea răpitoare, dar cel puțin interesantă și nu în ultimul rând, mișto îmbrăcată! Asta până am avut primul contact verbal mai îndelungat, moment în care personalitatea ei ” urâtă ” m-a făcut să îmi schimb punctul de vedere atât de tare încât am început să o și văd ca fiind urâtă…și de-atunci din nefericire se tot urâțește. Păcat de ea, nu?

Nu sunt o persoană stupidă, care să nu mai discute cu un om pentru simplul fapt că nu e din reviste, să fim serioși, dar o doză de subiectivism avem cu toții la noi pentru mici urgențe 🙂 Apreciez în schimb un om, care deși nu e frumos sau hyper- skinny cum e acum la modă, reușește să capteze prin inteligență, spontaneitate, bun simț și alte calități cu care știe bine cum să jongleze. Îmi pare rău însă pentru cei care sunt frumoși sau măcar interesanți și se urâțesc prin personalitatea lor infectă….

Cu drag,

Călin, file din poveste

Sursă foto 

Crazy – verrückt

Să fi fost efectul gărzii, să fi fost de la mine, să fi fost de la oamenii din jur, dar parcă azi numai nebuni am intâlnit…

La colțul străzii un individ trecut lejer de prima tinerețe mă ” pâsâia ”, la fel cum făcuse și azi – noapte pe la 12 când am ajuns acasă, doar că de data asta era vreo 8 jumate…

La prima trecere de pietoni, o individa cu un rânjet psihopat ma studia din cap până în picioare…

Când sa dau sa trec, un bețivan se lua de un biciclist și urla după el ” ce, măăă, faci paradă aici cu bicicleta ta, da fă în **** mă-tii parada ”…

Menționez că primele 3 s-au înghesuit pe parcursul a 50 de m…

Pe la mijlocul distanței mele de parcurs, un alt individ acosta fetele pe stradă…l-aș fi încadrat și pe el lejer la categoria ” pacient psihiatric ”

Băieții cu maneaua la maxim cred că nu mai au nevoie de prezentare…

În parcul mare, 2 hipsteri agitați mergeau pe alee cu muzica dată la maxim ( ” dă pă mobil ” ) și scuturau agitați din toate membrele pe ritm…

Să fie de la căldura? Să fie de la ” vara nu dorm ” ? Să fie de la IOI-fest, de au ajuns toți să fie yoy-vai?

 

Călin – nu Nebunul, că file din poveste 🙂

 

 

Într-o altă viață

Mă gândeam eu într-o zi cam ce mi-ar plăcea să fac după ce mă pensionez din meseria pe care o exercit momentan 🙂 De acolo mintea mi s-a dus spre încă câteva meserii și am adunat o serie de ocupații ceva mai light decât cea actuală, pe care su siguranță mi-ar plăcea să le fac în viața asta…sau într-o altă viață, dacă nu apuc să le iau pe toate la rând 😀

– Bibliotecar – la cât de mult îmi plac cărțile, aș putea să stau toată ziua între ele și să devorez cât mai multe….să nu uităm că și Eminescu a fost bibliotecar 😉

– Organizator de evenimente- cât de mult mi-ar plăcea să mă ocup de chefuri si nunți pe care să le fac să fie ” altfel ” și să mă și distrez….acesta rămâne totuși un proiect realizabil undeva în viața asta…

– Designer de pantofi –  măcar ca să-i pot întâlni pe unii dintre ei li să le dau foc pentru urâțeniile pe care le numesc ei ” pantofi ” ;))

– Shopping consultant – este o reală plăcere să merg prin magazine și să potrivesc în minte lucruri, mai ales dacă am ” la îndemână ” și o persoană pe care s-o sfătuiesc

– Să lucrez la o revistă de beauty și să primesc pentru testare tot felul de produse cosmetice –  s-ar renta, pentru că aș fi o băbuță pe când m-aș pensiona 😉

– Să lucrez la o florărie și să fiu și eu o dată în viață de cealaltă parte a baricadei de 8 martie 🙂

– Designer la LEGO – prietenii știu de ce 😉

– Designer de markere 😀

– Actriță de teatru – se zice că mă prefac bine 🙂

– Cântăreață de weekend

– Formatoare și conducere a unui ONG care să susțină și să răspândească culoarea turcoaz – până când toată lumea ar fi turcoaz 😀

Spor la vise 😀

Călin, file din poveste

 

Later edit : am uitat cea mai ” bahică ” meserie din lume…cea de barman, la sugestia prietenei mele Mihaela, pentru că toate avem un pic de ” Georgel ” în noi și merităm 😀

Un cuvânt simplu

Tot din categoria oamenilor care nu îmi plac…

De câte ori nu te trezești că ajuți pe cineva, îi faci un serviciu sau te interesezi de deplorabila-i soartă și primești în schimb….nimic?

Nu am avut niciodată pretenția de la oameni să se revanșeze față de mine în niciun fel material, nu aștept niciodată ceva în schimb când fac ceva pentru cineva, ofer întotdeauna ajutorul celorlalți, de multe ori îi pun pe ei pe primul loc înaintea mea….dar nici măcar un mulțumesc?

”Mulțumesc” ăsta parcă a devenit o ”sofisticățenie” de zile mari, un cuvând de sărbătoare, îl auzi poate o data pe an, când celălalt se gândește că își stă bine părul azi și meriți și tu să te simți băgat în seamă. La fel și ” scuze ” când cineva îți greșește….unii mai bine și-ar tăia….craca de sub picioare decât să îți ceară o amarâtă de scuză când se poartă nasol cu tine sau te calcă sau whatever…

Deși ai mei nu mi-au ținut niciodată expres o lecție pe tema asta, când intru undeva salut, cer frumos dacă am nevoie de ceva, vorbesc frumos și dacă treaba mi-a fost rezolvată mai zic și ”mulțumesc” sau ”merci” și apoi salut și la plecare. Consider că oricine merită minimul ăsta de respect, de-aia sunt foarte revoltată când văd ca la unii cuvintele astea se transformă în rarități….

Și apoi mai au și tupeul să ceară mai departe chestii și favoruri de la tine….ain”t that sweet? Dar aștia la altă categorie 😛

 

Vă mulțumește și se scuză, Călin, file din poveste

 

P.S. Funny fact: pe la 12-13 ani îmi plăcea mie un băiat, un drăguțel, pe care evident îl plăceau cam jumătate din purtătoarele de urechi cercelate de pe o rază de câțiva km 🙂 Când i-am înapoiat o minge de care mă împiedicasem aleator, mi-a zis ” mulțumesc ” și mi-a zâmbit extrem de cuceritor. Cu mintea mea de copilă adaptată societății tot mai nesimțite în care traim :B, mi-am zis că în momentul în care o să-l aud că-i zice unei fete ” merci ”, treaba-i clară :)))  Cornelia, you know what I”m talking about 😀

De când mă cunosc, am fost mereu cu gura mare. Mi-am cam exprimat părerile, uneori abuziv și de cele mai multe ori mă consider deschisă la nou și la experiențe în general. Cu cât mai inedite, cu atât mai bine. De aceea nu pot să sufăr categoria următoare de fete/femei…( trebuia eu să găsesc cea pe ce să mă revolt, cu toate sărbătorile care vin peste noi 😉

Te declari mega-religioasă sau aparținând unei religii stricte, dar tu abunzi de make-up, vopsea de păr, bluze decoltate și în față și în spate și o arzi cu băieți mai mult decât prevede norma ” legală”?

Te îmbraci atât de strâmt încât și un individ legat la ochi îți vede prin haine, sau atât de transparent, încât degeaba te-ai îmbrăcat, dar te jenezi când auzi cuvântul ”ăla” cu p…?

Te dai greu de cucerit și îți creezi o faimă de floricică suavă care abia așteaptă să fie îngrijită, udată și abia apoi culeasa dar de fapt, când prinzi ocazia și lumea nu se uită la ce faci, sari pe primul și mai că-l violezi?

Te dai la toți băieții ” de treabă ”- care știi că n-ar ezita un moment să-ți bage mana în chiloței- profitând de amabilitatea lor, dar faci ca toți dracii când vreunul indrăznește să insinueze măcar ceva, că vezi Doamne ți-a lezat demnitatea?

Te jenezi când vine vorba de sex, indiferent de care, indiferent cum, când, unde și spui că tu nu practici pentru că ți-e grețică dar după principiul afară-i vopsit gardu, înăuntru leopardul, ești o mică curvă prin dormitoare?

Te ascunzi sub masca de ”premianta clasei”, ”șefa de grupă”, ” aia bună la învățat”, dar o arzi cu fustele până sub cur și apoi te jignești dacă cineva îți face apropo-uri?

Te scuzi toată și roșești dacă cineva îți găsește 2-3 mesaje mai ” călduțe” pe telefon și le spui oamenilor să nu își imagineze că tu faci ”de-alea”?

 

Să fim serioși, într-o lume atâta de turbată ca asta în care trăim, ce rost mai au falsitățile astea? Vaaaai de mine, faci sex. Așa și? La fel fac și alte 4 miliarde de oameni ( am exclus aprox copiii și senilii ) și poate mult mai mult, porcos, murdar, pervers sau chiar bolnav decât tine și nu mai e așa o tragedie…

 

Cu nerv, Călin file din poveste

 

 

Mda, dar parcă nu…

Numai mie mi se întâmplă oare să mă fascineze o anumită chestie când o văd la alții, dar n-aș vrea s-o am și eu?

Cel mai cel mi se întâmplă cu tatuajele. Cred că mereu am avut eu o latură mai ” sick ” așa, mă fascinează tatuajele. Mai mult la fete, mai mult cele făcute cu bun gust, normal 🙂 La bărbați îmi sunt cumva complet paralele, dar la fete mi se par sexy 🙂

În toate videoclipurile cu Lady Gaga mă zgâiesc după tatuajul ăla de pe spatele ei. Am pe laptop strânse zeci de poze cu tatuaje de gagici și diverse gagici tatuate. Daaaaar, nu mi-aș face niciodată un tatuaj. Cumva dupaia m-aș simți neserioasă :)) ( deh, mentalități fixiste de-ale mele ).

La fel și cu piercingurile în alte locuri decât urechile, care mi se par sexy, dar nu pe mine și cu diverse articole vestimentare…

Ah, și apropo de ultima poză, of course, părul lung lung, care la mine oricât aș încerca, niciodată nu arată așa și ajung mereu să-l tai de ciuda 😛

Călin, file din poveste 🙂

Sursa foto: tumblr.com

Cheesy love

  Mai greu cu scrisul pe blog în ultima vreme, deoarece ”marele examen” mă pândește, mă bântuie și mă cam nenorocește, dar totuși nu mă pot abține de tot 🙂

De câte ori nu ne-am îndrăgostit de cine nu trebuie sau ne-am îndrăgostit și cu atât am rămas? Nu mi-ar ajunge degetele de la mâini și de la picioare să le țin socoteala…

Dar m-am gândit să fac o listă cu cele mai penibile,poate cel mult simpatice, dar și cele mai drăguțe  îndrăgosteli de-ale mele, finalizate sau nu, de când mă știu 🙂

Nu am evident nici un regret, dar râd de mine de multe ori în sinea mea și mă gândesc cât de copilă eram și m-am gândit să le redau și pentru latura ” such a clichee ” a situațiilor 🙂

 

– băiatul acela frumos care te trage de codițe în clasele primare –  musai blond cu ochi albaștri – căruia ajungi să-i faci și temele din prea multă dragoste…laaaame 🙂

-individul cel nou pe stradă și drăguț din vecini – până îți dai seama că toate  fetele  de pe stradă au aceeași țintă și nu prea este worth fighting for 🙂

-colegul de clasa ” rău ” și frumos cu care te bați  pentru premiu…atât că premiul meu s-a dus pe apa sâmbetei pentru ca eu mi-l imaginam pe el pe post de premiu :))

-colegul unui prieten foarte bun, venit în vizită….vârsta ( 1-2 ani mai mare ) , plete și sacou galben purtat cu blugi….irezistibil 🙂 la vremea aceea. Acum e prea înalt și cam urât….:P

-colegul acela care te pleznește peste fund la școală și îți bagă tot felul de apropouri cu tenta licențioasă – câtă minte de curcă să posezi să te atragă așa ceva??? 😛

-scumpelul  acela de la școală de care le place tuuuuuturor fetelor din toaaaaaate generațiile și din cauza căruia crapă splina de invidie în ceilalți băieți : înalt, blond cu ochi albaștri ( observați înclinația ), puțin sportiv, atât cât să-i stea bine, cu vino-n” coa….vreo 2 ani :)) nimic ciudat până aici…..dar mai adăugăm doi blonzi, ochi albaștri, sportivi și se cam adună pasiunile liceale….trist 🙂

-băiatul acela care locuiește la sute de km de tine și știi că nu are nici un rost să te incurci cu el, dar în mintea ta naivă tu vei reuși să ai o relație la distanță…..pentru vreo 6 luni

-tipul acela de care îți spune toată lumea că e ” de căcat” ca om, dar tu crezi că îl vei schimba, cu tine va fi altfel….pentru vreo lună 😛

-străinul acela hot și cu alură de bad boy din vacanță….îl placi, te ia valul și apoi vine ziua în care trebuie să mergi acasă…scurt și dezamăgitor…

-Mr Nice-Guy, cunoscut prin prieteni comuni, companie plăcută până simți că faceți parte din 2 lumi diferite și nu prea mai ai ce să împarți cu el

-colegul acela nerdy, dar în același timp sexy, care te cucerește și prin latura intelectuală, dar și prin atitudinea un pic rebelă….până te calcă pe nervi cu prea multe indicații și accese de ” smart-ass ”

-simpaticul care nu are prea multe în cap, dar te atrage fizic…și cam atât. ori îl rezolvi ori după o vreme uiți că există :))

-colegul cu burtică, ochelari și un început de chelie și mult simț al umorului despre care tu crezi că este adorable și genul tipic de ” băiat de luat acasă” dar se dovedește că e un chefliu, ușurel bețivan și toate fetele sunt sub nivelul lui ( în mintea lui )…( mă întreb în paralel oare ce băieți mai sunt de luat acasa în zilele noastre? :p )

-tipul cu care mama zice să NU te încurci pentru că nu e de tine…factorul pericol de care nu te poti ține departe primează…cel puțin pentru mine asta a fost până acum cea mai de succes rețetă 😉

 

Mi se pare curios după atâția ani fiecare ce mai face. Unii au găsit marea dragoste pe care o căutau, alții incă umblă după ea, alții sunt deja însurați și de unii nu mai știu nimic…. oricum mi-a făcut plăcere să mi-i aduc aminte pe toți, m-am binedispus 🙂

 

Cu drag, Călin, file din poveste

 

 

 

Purtătorul ‘cronic’

Acu am citit păţania de care povestea Călin. Eu sunt din categoria a ce menţiona ea acolo ca fiind purtătorul cronic.
Eu nu pot face nimic fără ochelari. Încă mai rău, îs pericol public dacă încerc.

Ochelarii mei stau la loc de onoare pe noptieră lângă mine, ca dimineaţa când deschid ochii să-i pot pune imediat pe ochi. Îmi aduc aminte din tinereţe, când mergeam pe la chefuri sau la cabană la X-ulescu, dormeam cu ei în mână. Era cel mai sigur în faţa oamenilor cu diverse sticle pline cu licori mai mult sau mai puţin magice. Şi era cel mai aproape când mă trezeam.

Treaba cu duşul e cea mai frecventă pe care am păţit-o. Şi da, am şi dormit cu ochelarii pe ochi. Nu din cauză că am adormit la un film, din cauză că nu-mi mai dau seama când îi am pe ochi şi când nu. (Ca şi greutate mă refer, căci spre exemplu dacă nu-i am îmi dau seama că nu văd, dar dacă îi am, nu ma intereseaza să am grijă că-s acoli. Văd şi eu ca tot omu!)

Dar, cele mai nasoale chestii care se pot întâmpla sunt doua la număr. Unu, te grăbeşti la servici/şcoală şi nu-ţi găseşti ochelarii şiiiiiii pentru că fără ei nu vezi, căutarea e cruntă. Şi uite aşa se intră într-un cerc vicios. (ce bine ar fi dacă aş putea să le dau un bip să-i găsesc, că de auzit aud bine). Doi, te grăbeşti la servici/şcoală şi nu-ţi gaseşti ochelarii. Repetăm povestea de mai sus pe x minute, după care dai de o oglindă şi vezi adevărul: ochelarii troneaza pe nas, dar pentru că ai fost aşa grăbit nu ţi-ai dat seama. Trei, de ce toate chestiile rele se întâmplă atunci când te grăbeşti?!??

Cu ochelarii pe nas of course,
Yours truly, Pop