Category: Fun


Cum ajunge lumea pe aici

A trecut un an sau cum ar zice fetele de la A.S.I.A – a mai trecut un an… și, cum azi m-a apucat febra scrisului, am să vă arăt cam ce au căutat oamenii pe net de au ajuns la noi pe blog 🙂

 

Cum să dai din fund pe muzică? – Cred că cea mai avizată e Zăineasca , cu al ei butt-dance de vineri 😉

Nu judec prostu după clase și curva după haine – o atitudine extrem de pozitivă :))

Stai calm, ai de dat examene – Mi se chiar apropie unul, m-ai nimerit 🙂

Caut o vestă sport – Și eu caut fericirea veșnică

Cuvânt simplu – DEX

Care sunt dioptriile la ochelari – Depinde ai cui?…

Tatuaje pă cur de femeie – Speechless

Jocuri cu balerine pleznite peste fund – Haha, lol, există așa ceva?

Am auzit azi o piesă la radio era ceva house care zicea ibiza roma new york – Semnele de punctuație au fost furate de amintirea prea vie a piesei

Călin file din poveste rezumat – Eheee, ne furăm căciula? :))

Câți bani îți trebuie ca să deschizi un ONG – Dacă eram cu astea, acum probabil că mă numeam expert financiar Călin 🙂

Tatuaje cu temă religioasă – Să ne căim zic !

Îmbinarea utilului – Cu?…

Podoba capilară câte fire cad pe zi – Interesant topic, aș fi și eu curioasă, parcă de ordinul zecilor…?

Filmați când fac sex în birou – Nu m-aș supăra să am o casă de producție de filme porno, cu siguranță n-aș mai fi săracă :))

Când pleci la zumba – Is this a question or what? 😛

Ochelari raze X – Pentru cei ce încă îl așteaptă pe Moș Crăciun

Lucrez la Lego – Ok, so what? :))

Tăiat de porco – Uităm de unde am plecat? 🙂

Cur sexy – Ok….

Te iradiezi ca medic radiolog – Dacă e o întrebare, să zicem că nu. Dacă e o afirmație…something went wrong 🙂

De ce se poartă ochelari – De fandoseala. Punct.

Dacă prietenii nu te sună atunci le e bine – O fi bine, o fi rău?

Păr urechi fete – Hope not to see something like that….EVER! 🙂

Oameni cu păr galben pe cap – În zona mea le zicem blonzi

Poze artistice alb-negru sex – Gusturile se rafinează

Poze cu fund în blugi sexy – Promit să nu mai pun poze cu funduri ! 🙂

Modele de tatuaj cu numele adi – Coincidență? 🙂

Diversegagici – Ne-am grăbit puțin, nu face nimic…

Nume cuckerilor – Bahtalo?

Picioarele pe tocuri la radiografie – Chinuite și iradiate 🙂

Piercinguri în mână – Hai nooo…

Poze porcoase – Oh yeah, baby!

Sus moralul – Și paharul, aș zice 🙂

Pot face zumba dacă mă doare capul? – Din ciclul ” dragă, azi nu, că mă doare capul ”…

Păr lung până la fund în costum de baie – Părul sau fundul în costum de baie? 😉

Fete sexi care nu li se văd fețele – Unde-i curva aia de gramatică?

Poze cu ce crezi despre mine – WTF?

Albert Koetsier – Mă bucur măcar pentru asta !

Dush sexy – Acțiunea sau cabina?

Ce este zumba pentru un mascul? – Pentru cei din jurul meu, o enigmă 🙂

Gajici tatuate – Gotta love Romanian language 😛

Fete sexy pe tocuri – multe chestii sexy duc spre blogul nostru…semn de alarmă? 🙂

 

Cam atât cu minunățiile din ultimul an 🙂

 

 

Cu multe nedumeriri,

Călin, file din poveste

 

 

Anunțuri

Într-o altă viață

Mă gândeam eu într-o zi cam ce mi-ar plăcea să fac după ce mă pensionez din meseria pe care o exercit momentan 🙂 De acolo mintea mi s-a dus spre încă câteva meserii și am adunat o serie de ocupații ceva mai light decât cea actuală, pe care su siguranță mi-ar plăcea să le fac în viața asta…sau într-o altă viață, dacă nu apuc să le iau pe toate la rând 😀

– Bibliotecar – la cât de mult îmi plac cărțile, aș putea să stau toată ziua între ele și să devorez cât mai multe….să nu uităm că și Eminescu a fost bibliotecar 😉

– Organizator de evenimente- cât de mult mi-ar plăcea să mă ocup de chefuri si nunți pe care să le fac să fie ” altfel ” și să mă și distrez….acesta rămâne totuși un proiect realizabil undeva în viața asta…

– Designer de pantofi –  măcar ca să-i pot întâlni pe unii dintre ei li să le dau foc pentru urâțeniile pe care le numesc ei ” pantofi ” ;))

– Shopping consultant – este o reală plăcere să merg prin magazine și să potrivesc în minte lucruri, mai ales dacă am ” la îndemână ” și o persoană pe care s-o sfătuiesc

– Să lucrez la o revistă de beauty și să primesc pentru testare tot felul de produse cosmetice –  s-ar renta, pentru că aș fi o băbuță pe când m-aș pensiona 😉

– Să lucrez la o florărie și să fiu și eu o dată în viață de cealaltă parte a baricadei de 8 martie 🙂

– Designer la LEGO – prietenii știu de ce 😉

– Designer de markere 😀

– Actriță de teatru – se zice că mă prefac bine 🙂

– Cântăreață de weekend

– Formatoare și conducere a unui ONG care să susțină și să răspândească culoarea turcoaz – până când toată lumea ar fi turcoaz 😀

Spor la vise 😀

Călin, file din poveste

 

Later edit : am uitat cea mai ” bahică ” meserie din lume…cea de barman, la sugestia prietenei mele Mihaela, pentru că toate avem un pic de ” Georgel ” în noi și merităm 😀

De când mă cunosc, am fost mereu cu gura mare. Mi-am cam exprimat părerile, uneori abuziv și de cele mai multe ori mă consider deschisă la nou și la experiențe în general. Cu cât mai inedite, cu atât mai bine. De aceea nu pot să sufăr categoria următoare de fete/femei…( trebuia eu să găsesc cea pe ce să mă revolt, cu toate sărbătorile care vin peste noi 😉

Te declari mega-religioasă sau aparținând unei religii stricte, dar tu abunzi de make-up, vopsea de păr, bluze decoltate și în față și în spate și o arzi cu băieți mai mult decât prevede norma ” legală”?

Te îmbraci atât de strâmt încât și un individ legat la ochi îți vede prin haine, sau atât de transparent, încât degeaba te-ai îmbrăcat, dar te jenezi când auzi cuvântul ”ăla” cu p…?

Te dai greu de cucerit și îți creezi o faimă de floricică suavă care abia așteaptă să fie îngrijită, udată și abia apoi culeasa dar de fapt, când prinzi ocazia și lumea nu se uită la ce faci, sari pe primul și mai că-l violezi?

Te dai la toți băieții ” de treabă ”- care știi că n-ar ezita un moment să-ți bage mana în chiloței- profitând de amabilitatea lor, dar faci ca toți dracii când vreunul indrăznește să insinueze măcar ceva, că vezi Doamne ți-a lezat demnitatea?

Te jenezi când vine vorba de sex, indiferent de care, indiferent cum, când, unde și spui că tu nu practici pentru că ți-e grețică dar după principiul afară-i vopsit gardu, înăuntru leopardul, ești o mică curvă prin dormitoare?

Te ascunzi sub masca de ”premianta clasei”, ”șefa de grupă”, ” aia bună la învățat”, dar o arzi cu fustele până sub cur și apoi te jignești dacă cineva îți face apropo-uri?

Te scuzi toată și roșești dacă cineva îți găsește 2-3 mesaje mai ” călduțe” pe telefon și le spui oamenilor să nu își imagineze că tu faci ”de-alea”?

 

Să fim serioși, într-o lume atâta de turbată ca asta în care trăim, ce rost mai au falsitățile astea? Vaaaai de mine, faci sex. Așa și? La fel fac și alte 4 miliarde de oameni ( am exclus aprox copiii și senilii ) și poate mult mai mult, porcos, murdar, pervers sau chiar bolnav decât tine și nu mai e așa o tragedie…

 

Cu nerv, Călin file din poveste

 

 

Cheesy love

  Mai greu cu scrisul pe blog în ultima vreme, deoarece ”marele examen” mă pândește, mă bântuie și mă cam nenorocește, dar totuși nu mă pot abține de tot 🙂

De câte ori nu ne-am îndrăgostit de cine nu trebuie sau ne-am îndrăgostit și cu atât am rămas? Nu mi-ar ajunge degetele de la mâini și de la picioare să le țin socoteala…

Dar m-am gândit să fac o listă cu cele mai penibile,poate cel mult simpatice, dar și cele mai drăguțe  îndrăgosteli de-ale mele, finalizate sau nu, de când mă știu 🙂

Nu am evident nici un regret, dar râd de mine de multe ori în sinea mea și mă gândesc cât de copilă eram și m-am gândit să le redau și pentru latura ” such a clichee ” a situațiilor 🙂

 

– băiatul acela frumos care te trage de codițe în clasele primare –  musai blond cu ochi albaștri – căruia ajungi să-i faci și temele din prea multă dragoste…laaaame 🙂

-individul cel nou pe stradă și drăguț din vecini – până îți dai seama că toate  fetele  de pe stradă au aceeași țintă și nu prea este worth fighting for 🙂

-colegul de clasa ” rău ” și frumos cu care te bați  pentru premiu…atât că premiul meu s-a dus pe apa sâmbetei pentru ca eu mi-l imaginam pe el pe post de premiu :))

-colegul unui prieten foarte bun, venit în vizită….vârsta ( 1-2 ani mai mare ) , plete și sacou galben purtat cu blugi….irezistibil 🙂 la vremea aceea. Acum e prea înalt și cam urât….:P

-colegul acela care te pleznește peste fund la școală și îți bagă tot felul de apropouri cu tenta licențioasă – câtă minte de curcă să posezi să te atragă așa ceva??? 😛

-scumpelul  acela de la școală de care le place tuuuuuturor fetelor din toaaaaaate generațiile și din cauza căruia crapă splina de invidie în ceilalți băieți : înalt, blond cu ochi albaștri ( observați înclinația ), puțin sportiv, atât cât să-i stea bine, cu vino-n” coa….vreo 2 ani :)) nimic ciudat până aici…..dar mai adăugăm doi blonzi, ochi albaștri, sportivi și se cam adună pasiunile liceale….trist 🙂

-băiatul acela care locuiește la sute de km de tine și știi că nu are nici un rost să te incurci cu el, dar în mintea ta naivă tu vei reuși să ai o relație la distanță…..pentru vreo 6 luni

-tipul acela de care îți spune toată lumea că e ” de căcat” ca om, dar tu crezi că îl vei schimba, cu tine va fi altfel….pentru vreo lună 😛

-străinul acela hot și cu alură de bad boy din vacanță….îl placi, te ia valul și apoi vine ziua în care trebuie să mergi acasă…scurt și dezamăgitor…

-Mr Nice-Guy, cunoscut prin prieteni comuni, companie plăcută până simți că faceți parte din 2 lumi diferite și nu prea mai ai ce să împarți cu el

-colegul acela nerdy, dar în același timp sexy, care te cucerește și prin latura intelectuală, dar și prin atitudinea un pic rebelă….până te calcă pe nervi cu prea multe indicații și accese de ” smart-ass ”

-simpaticul care nu are prea multe în cap, dar te atrage fizic…și cam atât. ori îl rezolvi ori după o vreme uiți că există :))

-colegul cu burtică, ochelari și un început de chelie și mult simț al umorului despre care tu crezi că este adorable și genul tipic de ” băiat de luat acasă” dar se dovedește că e un chefliu, ușurel bețivan și toate fetele sunt sub nivelul lui ( în mintea lui )…( mă întreb în paralel oare ce băieți mai sunt de luat acasa în zilele noastre? :p )

-tipul cu care mama zice să NU te încurci pentru că nu e de tine…factorul pericol de care nu te poti ține departe primează…cel puțin pentru mine asta a fost până acum cea mai de succes rețetă 😉

 

Mi se pare curios după atâția ani fiecare ce mai face. Unii au găsit marea dragoste pe care o căutau, alții incă umblă după ea, alții sunt deja însurați și de unii nu mai știu nimic…. oricum mi-a făcut plăcere să mi-i aduc aminte pe toți, m-am binedispus 🙂

 

Cu drag, Călin, file din poveste

 

 

 

Din copilărie

Stând mai nou afară pe terasă și învățând, mi-am adus aminte invariail de tot felul de momente de acum 13-15 ani, când toată ziua eram numai pe-afară.

Pe stradă erau copiii obișnuiți, dar peste vară se adunau în plus cei care stăteau pe la bunici, deci gașca se ( cel puțin ) dubla.

Peste drum de mine, 2 surori care veneau peste vară, cea mică mereu la bunici, cea mare în trecere uneori. Între ele era diferență cam de 7 ani, deci fiecare era cam în etapa ei de fiecare dată când le întâlneam.

În anul de grație 99, vară faină, rochițe, uitat după băieți, abia așteptaserăm cu toții vacanța. Cea mare dintre cele două surori, la liceu la vremea aceea. Asta se traducea pentru noi, celelalte, prin libertate, machiaj, băieți, gașcă, chefuri. Fascinație totală! Îmi aduc aminte cum abia așteptam în sinea mea să ajung și eu la vârsta aia… Cea mică, mică…se îndeletnicea încă cu Barbie și croit vestimentații care mai de care pentru păpuși, o fată mereu veselă și energică.

Nu îmi aduc aminte cum de am ajuns noi să asistam la discuția dintre ele, dar a fost delicios 🙂

Cea mică își cam căuta motiv de scandal…făcea mișto că la sora ei vin colegi pe-acasă –  fete și băieți  – după care  se izolează cu toții  în cameră ( ce motiv mai bun de gossip și alertă maximă decât când aduce soră-ta pe-acasă lume și se închid in cameră : P ). Glumele continuă, aluziile la fel până cea mică ne dezvăluie bomba bârfelor:  un tip și-o tipă care se sărutau ( !!! ) la ele în casă….” Și cum ai putut totuși la tine în cameră să-i laaaaași??? Dacă zic la mama ce am văzut??? ”

Sora mai mare, cu avantajul vârstei, tăcea și zâmbea…o avea pusă de-o parte, cu siguranța….și o lăsa pe cea mică să zică tot felu`, până la momentul cu zisul la mama, când probabil a considerat că ajunge cu exagerările și i-a zis zâmbind…         ” Dragă, vrei ca odată cu asta, să afle mama ȘI că i-ai tăiat din fusta AIA de seară o bucată de material ca să-i faci nush ce rochie lu` Barbie? ”     Șoc, stupoare, tăcere totală 🙂 Noi râdeam pe înfundate, prea tare faza….mi-o și imaginam cum tăia cu foarfeca din fustă 😀 și cam cum ar fi reacționat doamna în cauză să-și găsească fusta nenorocită taman înainte să plece undeva cu ea :))

Nu am frați sau surori, dar întotdeauna mi-a plăcut să asist la înțepăturile și certurile dintre ei și, din fericire, copilăria mi-a oferit multe ” seturi ” de care să mă amuz…să zicem că oricând m-aș mai întoarce o dată în vremurile alea ( cu riscul de a trebui să mai trec o dată prin cei 6 ani de facultate și să mai dau o dată biochimia și….cam asta e ideea 😀 )

Cu un pic de nostalgie – Călin, file din poveste

 

Se știe că atunci când ai de învățat, îți vine să faci mereu altceva, atunci realizezi câte variante de ocupat timpul sunt în jur. De la plimbări, cafele, băute, înfrumusețări și alte bibiliri corporale, shopping, stat degeaba, sport până la acțiuni mai disperate de gen curățenie generală de tip obsesiv ( îmi aduc aminte de un film în care un mafiot italian dă gata toată bucătăria peste noapte după ce află că îl inșeală nevasta ),  reparat țevi, pus gresie ( dacă este deja, schimbat de gresie și dacă se poate, și în baie și în bucătărie 😛 )…

Pentru că mai am vreme destulă pentru ultimele, m-am dedat unei plăceri mai accesibile și relaxante: cititul. Știu că e greu de înțeles cum de mă mai pot apropia de vreo carte în perioada asta, dar la mine e o meteahnă mai veche 🙂

Am pus mâna pe o trilogie care mi s-a părut super interesantă, Trilogia Cairo de Naghib Mahfuz. După vreo 60-70 de pagini din volumul 1, ” O plimbare prin palat” , am abandonat rapid. Cumva m-am grețălit instant când am citit cum ” doamna ” stă toată ziua acasă, împreună cu fiicele sale, asigurând bunăstarea căminului, neieșind nici măcar până în  stradă în timp ce ” domnul ” o ține numai în petreceri cu alcool și femei ( musulman convins ) fiind un super entertainer în oraș cu amicii de pahar, devenind un zbir la care proprii copii nu au curajul să se uite acasă…..mnaaaah, poate altădată…

Urmatoarele din teanc ( de când nu am mai apucat să citesc, am adunat un adevărat teanc – thnx Mom! 🙂 au fost cărțile oferite în fiecare miercuri cu Gazeta Sporturilor. Tot mama mi le-a cumpărat, eu ieșind din casă numai seara, precum hipertensivii, nu prea observ ce mai e nou pe la ziare și reviste. Prima dată când le-am văzut, am zis ooof, ce mai e și cu cărțile astea comerciale și precis fără substanță? ( Cărțile sunt câte două de Pascal Bruckner, Marc Levy și Frederic Beigbeder, eu recunosc – nu citisem până acum nimic de la ei, cumva mi-e silă să alerg după cărți mega-popularizate după experiențele cu Coelho )

Să fiu iertată dacă nu mi-am imaginat capodopere literare puse în vânzare cu Gazeta Sporturilor…

Studiind puțin rezumatul fiecăreia, am hotărât sa le ” atac ” în ordinea apariției și am dat gata in 2 seri ” Luni de fiere” a lui Bruckner. De-aici încolo au început dilemele mele, care m-au chinuit tot timpul cât mi-am spălat podoapa capilară acum seara….

Cartea e faină. E ciudată, te pune puțin pe gânduri, dar e bine scrisă, e profundă, subiectul super controversat, intrigile și finalul asemenea. Am recunoscut stilul pur francez de a descrie iubirea, până la detaliile cele mai perverse și răutatea umană, culminând cu un eveniment tragic care te face să cobori cu picioarele pe pământ din visele despre cât de fantezistă poate fi viața sexuală a unora 😀

Una peste alta, cartea e plină de substanță. Ce caută atunci cu un ziar sportiv?

Explicațiile ar putea fi:

-cea mai logică ar fi creșterea vânzărilor;

-poate atragerea unui alt target ( cei care ar citi cartea, dar n-ar cumpăra ziarul ) sau

-poate schimbarea target-ului deja existent ( dorința de a insufla puțin `telectualism celor care nu citesc decât ziarul sportiv pentru rezultate ).

Despre prima nu mă pot pronunța, pentru că îmi lipsesc statisticile. A treia o găsesc puțin probabilă, cine cumpăra ziarul ăsta și îl folosea pe post de unică lectură, mă îndoiesc că va schimba macazul pe niște literatură modernă – screw Gigi, i`ve got Levy 😀

În ceea ce privește a doua categorie, clar mă identific. Nu am cumpărat în viața mea Gazeta Sporturilor, mama cu atât mai puțin. Acum însă, datorită cărților, iată că ne-am procopsit cu un nou obicei în fiecare miercuri. Dar treaba nu e chiar atât de simplă…mama mea, pe care strategiile de marketing o lasă rece – deh, de la o vreme nu mai crezi chiar toate vorbele goale – și-a pus în cap să le-o strice pe a celor de la ziar și m-a obligat să iau parte la distrugerea acesteia 😀

Într-o zi însorită de miercuri, reprezentantele feminine ale familiei Călin se află pe floașter la o oră indecentă a dimineții deoarece subsemnata are nevoie de un buletin nou. Prima oprire, chioșcul de ziare, să luăm cartea. Aaaaa, mă prind eu, carțile astea  vin de fapt cu ziarul ! ( mama apărea numai cu cartea de fiecare dată, de mă miram de unde le rostuiește ).

Zic: Bravo mami, da` ce faci totuși cu ziaru` `cela, că nu l-am zărit p-acas` niciodată?

Mama: Da normal, dragă, îl mărit unui taximetrist ( să nu se înțeleagă că am jigni comunitatea taximetriștilor, dar ei sunt prima adunătură de indivizi de sex masculin după chioșcul de ziare din intersecția de la teatru de care se lovește mama zilnic și de care ne-am lovit și noi în ziua aia ).

Eu: Cum, femeie? Așa pur și simplu te duci la unu din ăștia și îi pasezi ziaru`? Și ce îi zici??

Mama: Lasă, nu te stresa atâta, ce, n-ar citi și ei ceva cât stau aici? Sigur nu se supără!

Eu: Biiine, fă ce știi ( în gând: așa, fii de treaba cu alții :)), dar eu nu-s cu tine, mă duc mai încolo, că dupaia zice lumea că agresăm taximetriști….

Buuuun, mama între timp începe să scaneze…trece de vreo 5 golanuri și în final îi da ziarul unui domn mai în vârstă din ultimul taxi din stand….

Eu: Tu mami, da ai și un sistem de selecție sau cum? No, și o zis ceva??

Mama: Păi ma uit și eu care pare om mai serios ( :=)) ) și să știi ca s-o bucurat, că și-așa stătea degeaba!

Concluzia – dacă nu citea ziarul ăla, n-o să te apuci acum, daca nu te interesează domeniul, nici măcar de curiozitate. Cel puțin noi nu am făcut-o și mai știu vreo câteva persoane din jurul meu care n-ar face-o. Încă pot să se bucure că n-am aruncat direct ziarul la gunoi și l-am făcut să recircule…poate le-au crescut totuși vânzările, că pe Borcea și Beigbeder nu-i văd prea curând ” prieteni ”…

Cu ochelarii ” de aproape ” pe nas – Călin, file din poveste

Turn your lights off

Ca să nu cumva să rămânem cu impresia că numai românii ar fi uneori bătuți în cap….

Pentru momentele mega-plăcute în care citesc din materia mea pentru rezidențiat, mi-am găsit diverse fonduri muzicale. În această seară am ales un radio austriac, să zicem poate cel mai popular de pe la ei. La oră de seară, o gagică propune tema emisiunii: ” Iubire, stinge lumina că îmi place numai pe întuneric” și invită dragii ascultători să-și dezvăluie propriile obiceiuri din așternuturi…

Un anume Thomas din Linz nu ezită în a da telefon. Plin de entuziasm dă cu bațul în baltă zicând că lui ii place cu lumina stinsă deoarece nu-și găsesște prietena prea atractivă din punct de vedere fizic!!! Gagica de la radio îl întreabă de cât timp ” o arde ” cu respectiva, el zice 2 ani. Curioasă din fire, Dj-ița îl întreabă dacă fata știe ce idei are el având în vedere vechimea relației.

Răspunsul? ” Nu știa până acum, dar acum, având în vedere că este aici lângă mine, a aflat ” ( WTF???) Dj-ita în stare de șoc vrea o explicație…cum stai cu fata de 2 ani și dai telefon pe un post național de radio ca să spui ca nu ți se pare sexy, în loc să-i spui personal??? Și mai ales, cum suportă bomba tocmai lansată….nu cred că mai are rost să spun că deșteptul a chemat-o la telefon și ea a confirmat tuturor ascultătorilor că ea habar nu avea de ce prietenul ei stinge mereu lumina când se desfașoara la orizontală….

Urmează evident scuzele de rigoare ale Dj-iței pentru neplăcerile create  din cauza acestei întrebări și apoi spune că ea probabil l-ar killări pe individ în locul numitei Jenny 🙂

De râs, de plâns? :))

Stau și mă întreb ce rost ar avea să faci o chestie de genul, dar nu pot să zic ca am găsit vreo explicație….pot numai să îmi imaginez ce ( lipsă ) de acțiune va mai avea respectivul în dormitor :))

Cu lumina încă aprinsă – Călin, file din poveste 🙂

 

Dubios

Pentru cine mă cunoaște, nu mai este de mult un secret că am o meteahna nasoală….sunt dezordonată. Da, toată lumea închide ochii vis-a-vis de problema asta când vine vorba de băieți, că deh, sunt baieți și îmi spune pe un ton șocat : ” vaaaaaaaaai, dar cum se poate, că ești fatăăăăă”…

Sunt puțin dezordonată în ceea ce privește deciziile și modul în care acționez în general, dar printr-un plan riguros și un pic de ” ambâț ” pe-asta am reușit s-o depășesc. Când vine vorba însă de obiecte….să te ții! Nu chiar cât să-mi arunc pașaportul la gunoi, but still… 😉

Hainele, după cum probabil era de așteptat, sunt marea mea problemă. Am un tenculeț de tricouri, bluze și cămăși pe care le folosesc mai des și care stau ordonate, dar în rest, dezastru.

Am o problemă cu spațiul din dulap, niciodată nu mi-e suficient și pentru asta tot nu mă opresc din cumpărat. Am o tonă de pulovere pe care nu mai știu pe unde să le ascund. Am sute de tricouri pe care nu mai are nimeni chef sa le împăturească frumos. Șosete cred că am adunate cam cât de-un regiment și să nu mai vorbim de pijamale, care abia mai încap în sertar, deși nu le folosesc mai deloc. Pe tema asta, mi-e silă să stau sa aranjez fiecare hăinuță imediat ce am încercat-o sau când am luat-o de la uscat. În dulapul cu umerașe am îndesate tot felul de halate, cămăși, bluze pe care le scot, le încerc și apoi le pun la loc cum apuc din lipsă de timp. În dulapul de tricouri după ce am închis ușa, mă rog să rămână așa.:) ( N.b. Tot la jumătate de an, donez o porție considerabilă de haine celor mai nefericiți, și totuși nu mai am unde să încap de ele )

În dulapurile cu cosmetice e ceva mai ordine, dar atâtea am, că nu mai știu de pe unde să le împing și, inevitabil, o dată la câteva luni arunc jumate din ele deoarece nu am vreme să le folosesc pe toate până expiră.

Pe biroul unde lucrez sunt înconjurata de o stivă de foi, mereu trebuie să fiu cu ochii în 4 ce arunc, pentru că am pățit-o să arunc la gunoi diverse diplome de care aveam ulterior nevoie ( nu chiar pașaportul, but still :p ). Nu îmi pot organiza cărțile, cursurile și foile, deci ar fi mai bine să nu am nevoie de ceva din anii trecuți…

Deși sună sinistru și ai mei m-au criticat mereu pentru asta, cazul meu nu e chiaaaar așa de pierdut. O dată pe lună, uneori chiar și mai des mă apucă făcutul ordinii. Cam atunci iese la iveală latura mea obsesiv- compulsivă 😀 Cum se traduce asta? Dacă nu îmi iese cum mi-am propus, mă enervez. Iau totul de la zero și până nu e totul la milimetru, nu mă opresc. Niciodată nu fac ordine cu jumătăți de măsura, la final totul iese perfect. Tricourile stau în două teancuri separate, ordonate milimetric, împăturite toate în același mod. Puloverele așezate în sertar la fix unul peste celălalt. Umerașele frumos ordonate, toate chestiile aruncate strânse, nici urma de dezastrul de dinainte. Cam atunci mai și golesc jumate din dulap, arunc jumate din cosmetice fără să mă uit înapoi…

De ce m-am apucat să-mi fac o reclamă atât de bună, încât să mă asigur că nici un bărbat care crede în rolul clasic al femeii să nu mai vrea vreodată să mă ia de nevastă? 🙂

Zilele trecute căutam o bluza sport – bluza aia – pentru a merge cu ea la sală. Am răscolit ( la propriu ) toate sertarele, tot dulapul și nu am gasit-o, deși țineam minte perfect unde am pus-o. Buuuuun, zic, las` că oi găsi-o data viitoare când caut ceva… După 2 zile, tot înainte să mă duc la sală, îmi amintesc eu de o vestă sport – vesta AIA – și dau s-o caut în același scop nobil de-a ma zbânțui in ea. Ia-o de unde nu-i și pe asta, deși țineam minte perfect unde am lăsat-o…o și vedeam cu ochii minții așa, dar de fapt…ciuciu. În căutarile mele disperate ( toate chestiile astea se întâmplă cu 5 minute înainte să ies pe ușa 🙂 ), răscoleam tot și îndesam la loc cum apucam…de fiecare dată. Mi-e și frica să mă uit în dulap acum :))

Și totuși, în ceea ce privește bluza și vesta, deoarece nu am mai găsit-o pe prima în timp ce o căutam pe a doua, am ajuns la o concluzie, clară, simplă și perfect logică: au prins picioare și s-au dus. Personificare parcă-i zicea, nu? :p

Călin – file din poveste

Buletin de Nicula

Deoarece familia Călin are bunul obicei de a face o mică excursie la mânăstirea Nicula în fiecare an în preajma Sf. Maria, nu pot să nu remarc românismul nostru cel de toate zilele cu care mă ciocnesc de fiecare dată….

Cam de sâmbătă ( raportându-mă la anul în curs, Sf. Maria fiind luni ), accesul pentru autovehicule este blocat din satul Nicula până sus la mânăstire. Poliția română scoate hainele de gală din cui și se postează cu drag în diverse puncte strategice ale satului…chiar și acolo unde n-ar fi neapărat nevoie, dar așa, să fie… Acești impunători oameni ai legii pot fi probabil mituiți încurajați în vreun anume mod să lase lumea să treacă, dar nu știu să vă spun și cu ce sumă, deoarece mereu am considerat că o plimbare pe deal în sus nu poate fi decât binevoită…

În această perioadă din an se adună la această mânăstire toate capetele bisericești, se înconjoară mânastirea pe coate și se țin slujbe menite să celebreze această sărbă(u)toare devenită mai nou și națională….

Tot în această perioadă înflorește comerțul cu busuioc, turtă dulce, kurtos kalacs, băuturi răcoritoare,  haine chinezești și alte obiecte pe care le pun la dispoziție sătenii pe drumul inițiatic 🙂 Da, am văzut chiar și chiloți din aceia de tanti, cu mânecuță 😉

Taximetriștii gherleni iși dublează brusc venitul datorită credincioșilor pe care îi transportă în sus pe deal, cât și în jos…( la mica înțelegere cu băieții cu ochi albaștri pomeniți mai sus )

Localnicii îți oferă îmbietor să lași mașina la ei în curta pentru nesemnificative sume de tip 50, 70 Ron ( !!! ) iar buletinul de Nicula devine la fel de valoros precum un card de credit de director 🙂

Zeci de grupuri cu prapore se îndreaptă cu voioșie spre lăcașul de cult pentru a asista la slujba de la miezul nopții, toată afacerea desfășurându-se pe fond muzical cu temă bisericească.

De asemenea zeci de tineri cu bagaje, corturi si doze de bere in mână ( cel puțin dubios, nu? 🙂 se pregătesc pentru – probabil – o reușită excursie cu fetele la cort 🙂

Până sus ai ocazia să întâlnești o serie de persoane care acceptă cu bucurie donații 😛 pentru cauze care mai de care mai nobile: de la propriul handicap până la neaunsurile bisericii X din satul Y, din cel mai îndepărtat colț opus al țării…

Nici obiectele bisericești nu sunt uitate: standuri cu icoane, mătănii, broșuri, rozare se ițesc de după fiecare curbă…comerțul nu doarme 😉

La intrarea în biserica veche –  coadă, pentru a te perinda prin fața icoanei făcătoare de minuni. În unii ani am stat la coadă și câte o oră, vă puteți imagina câte coate am suportat și de câte ori am fost împinsă…:p Anul ăsta mai lejer cu coada, mai puține corturi pe pajiștea din spatele bisericii, e abia sâmbătă…înghesuiala e încă timidă…

Jurnaliști plictisiți filmează oamenii la rugăciune, așteptând vreo știre bombă, eventual un VIP, vreun politician care să-și etaleze credința…tantile își fac rugăciunile și se minunează de cât de ” faină ” a fi biserica ” aia nouă ”….

În biserică o tanti stă pe genunchi și pare a se ruga…la o privire mai atentă…vorbește la mobil 😀 Cine zice că tehnologia cu credința nu se pupă, habar n-are 🙂

Icoanele sunt atât de pupate și răspupate încât din anumite unghiuri se văd urmele pe sticlă – mie îmi pare că scrie mare HERPES pe ele și prefer să iau contact prin intermediul ” dej`telor”…

N-am apucat să văd vreodată live slujba din 15 August, decât la tv, dar sincer, nu știu dacă mi-aș dori să fiu în mijlocul unei asemenea mulțimi….știm cu toții cam ce bătaie iese la expuneri de moaște, icoane sau împărțit de apă sfințită…

Ce mi-a plăcut mie cel mai și cel mai mult: am văzut nenumărate mașini conduse de fețe bisericești aka popi 🙂 cu mirobolantul număr de înmatriculare CJ – xy – HAR sau BN – xy – HAR !!! Cât de tare…credeam ca dupa DR(inițială), MED, AVO, LAW, LEX le-am văzut pe toate inspirate din meserii, dar uite că viața mai are ași în mânecă 😀

Cu harul, bănuiesc că e după principiul…cine-l are îl are, cine nu…în altă viață 😀

Din hainele de sărbătoare națională – Călin, file din poveste

Micile obsesii

Citeam undeva pe internet că dacă ești student la medicina, dezvolți anumite obiceiuri care mai de care mai….să zicem ciudate 😛

Unul dintre ele era că faci o pasiune pentru un anumit tip de carioci/creioane, că deh, ai ce citi, ai și ce sublinia. Dar faci așa o pasiune, că nu mai ai ochi pentru alte carioci, alte mărci, alte tipuri de instrumente de scris! Numai alea sunt bune, dacă nu le ai simți că ceva undeva te apasă și nu ți-e bine. Și mai scria acolo că dacă minunatele tale ( cariocile ) se termină, ești în stare sa bați tot orașul în căutarea lor. Te împachetezi frumos, te duci după ele și constați că magazinul din care voiai să le achiziționezi e închis. Vii acasă dezamăgit, fără carioci și cu un imens sentiment de vinovăție că ai pierdut atâta timp în care puteai să înveți…..

Mda, m-am simțit…100 % 🙂

Preferatele mele sunt Triplus Fineliner de la Staedtler. O minune! Vârf subțire, se pot folosi și la subliniat și la scris și vin într-o gamă largă de culori ( vreo 24 ). Mereu dau iama în nuanțele de roz, albastru, mov. Fiind subțiri poți sublinia de mai multe ori un rând și dacă ești tare pornit, poți chiar sa asortezi….deja exagerez, știu 🙂 Le recomand oricui, ba chiar cred că le-am făcut un pic de reclamă agresivă cunoscuților 😀

Săptămâna trecută am intrat în papetăria din Polus să împrospătez puțin stocul, pentru că eu niciodata nu am destule        ( subliniez mult, scriu mult, se termină rapid ). Când eram la casă și dădeam să plătesc, îmi cad ochii pe standul cu markere și zic hai numai să mă uit, că și-așa eu nu cumpăr altceva decât Staedtler-ele….BIG MISTAKE :p

Mi-am făcut o gaură neprogramată în bugetul și-așa strâmtorat cu un set de 4 markere Faber-Castell în nuanțe pastelate. Singurul motiv pentru care le-am cumpărat și mi-am tradat constanța, ca să zic așa?….Conțineau cea mai draguță, subtilă, fresh, perfectă nuanța de TURCOAZ…

N.B. Aș cumpăra tot ce vine in culoarea asta, de la haine la cercei, cosmetice ( numai pentru aspect, evident :p ), poșete, pantofi, carioci, mobilă, obiecte de decorațiuni interioare, mașini….pretty anything.

Cu alte cuvinte am dat-o dintr-una într-alta…dintr-o OBSESIE într-alta…

Cu fixație – Călin file din poveste 🙂