Category: Calin


Cum ajunge lumea pe aici

A trecut un an sau cum ar zice fetele de la A.S.I.A – a mai trecut un an… și, cum azi m-a apucat febra scrisului, am să vă arăt cam ce au căutat oamenii pe net de au ajuns la noi pe blog 🙂

 

Cum să dai din fund pe muzică? – Cred că cea mai avizată e Zăineasca , cu al ei butt-dance de vineri 😉

Nu judec prostu după clase și curva după haine – o atitudine extrem de pozitivă :))

Stai calm, ai de dat examene – Mi se chiar apropie unul, m-ai nimerit 🙂

Caut o vestă sport – Și eu caut fericirea veșnică

Cuvânt simplu – DEX

Care sunt dioptriile la ochelari – Depinde ai cui?…

Tatuaje pă cur de femeie – Speechless

Jocuri cu balerine pleznite peste fund – Haha, lol, există așa ceva?

Am auzit azi o piesă la radio era ceva house care zicea ibiza roma new york – Semnele de punctuație au fost furate de amintirea prea vie a piesei

Călin file din poveste rezumat – Eheee, ne furăm căciula? :))

Câți bani îți trebuie ca să deschizi un ONG – Dacă eram cu astea, acum probabil că mă numeam expert financiar Călin 🙂

Tatuaje cu temă religioasă – Să ne căim zic !

Îmbinarea utilului – Cu?…

Podoba capilară câte fire cad pe zi – Interesant topic, aș fi și eu curioasă, parcă de ordinul zecilor…?

Filmați când fac sex în birou – Nu m-aș supăra să am o casă de producție de filme porno, cu siguranță n-aș mai fi săracă :))

Când pleci la zumba – Is this a question or what? 😛

Ochelari raze X – Pentru cei ce încă îl așteaptă pe Moș Crăciun

Lucrez la Lego – Ok, so what? :))

Tăiat de porco – Uităm de unde am plecat? 🙂

Cur sexy – Ok….

Te iradiezi ca medic radiolog – Dacă e o întrebare, să zicem că nu. Dacă e o afirmație…something went wrong 🙂

De ce se poartă ochelari – De fandoseala. Punct.

Dacă prietenii nu te sună atunci le e bine – O fi bine, o fi rău?

Păr urechi fete – Hope not to see something like that….EVER! 🙂

Oameni cu păr galben pe cap – În zona mea le zicem blonzi

Poze artistice alb-negru sex – Gusturile se rafinează

Poze cu fund în blugi sexy – Promit să nu mai pun poze cu funduri ! 🙂

Modele de tatuaj cu numele adi – Coincidență? 🙂

Diversegagici – Ne-am grăbit puțin, nu face nimic…

Nume cuckerilor – Bahtalo?

Picioarele pe tocuri la radiografie – Chinuite și iradiate 🙂

Piercinguri în mână – Hai nooo…

Poze porcoase – Oh yeah, baby!

Sus moralul – Și paharul, aș zice 🙂

Pot face zumba dacă mă doare capul? – Din ciclul ” dragă, azi nu, că mă doare capul ”…

Păr lung până la fund în costum de baie – Părul sau fundul în costum de baie? 😉

Fete sexi care nu li se văd fețele – Unde-i curva aia de gramatică?

Poze cu ce crezi despre mine – WTF?

Albert Koetsier – Mă bucur măcar pentru asta !

Dush sexy – Acțiunea sau cabina?

Ce este zumba pentru un mascul? – Pentru cei din jurul meu, o enigmă 🙂

Gajici tatuate – Gotta love Romanian language 😛

Fete sexy pe tocuri – multe chestii sexy duc spre blogul nostru…semn de alarmă? 🙂

 

Cam atât cu minunățiile din ultimul an 🙂

 

 

Cu multe nedumeriri,

Călin, file din poveste

 

 

Anunțuri

Tot uitându-mă la ” Sex and The City ”, îmi aduc mereu aminte că celebra Carrie a fost votată ” cea mai frumoasă urâtă”….wait, cam cum vine asta?

Noțiunea de urâțenie a ajuns de muuuult o chestiune de gust personal, deși unii sunt considerați aproape unanim ca fiind urâți, dar aici vreau să dezvolt mai mult relația fizic- personalitate și cum poate schimba aceasta percepția celor din jur.

Câți dintre voi nu ați cunoscut persoane la prima vedere urâte/urâțele, care ulterior să vă devină foarte frumoși sau simpatici, datorită caracterului, bunătății și a altor calități care au fost descoperite după o cunoaștere mai profundă?  Mie mi-a fost dat să cunosc persoane care ” din vorbe ” au devenit frumoase sau chiar sexy în ochii altor persoane…contează foarte mult cum te folosești de ce ai bun în dotare! Aceasta este cu siguranță situația fericită, când caracterul te scoate în fața aspectului fizic…

Dar ce ne facem cu acei nefericiți, care la exterior sunt frumoși sau măcar acceptabili, dar pe dinăuntru sunt ” stricați” ?

Oameni care scot la iveală invidia, aroganța, falsa inteligență/intelectualitate, uneori chiar prostia și dintr-odata devin urâți în ochii noștri….

Mi s-a întâmplat mie cu o fată, pe care o admiram atât pentru atitudine, cât si pentru look; nu mi se părea răpitoare, dar cel puțin interesantă și nu în ultimul rând, mișto îmbrăcată! Asta până am avut primul contact verbal mai îndelungat, moment în care personalitatea ei ” urâtă ” m-a făcut să îmi schimb punctul de vedere atât de tare încât am început să o și văd ca fiind urâtă…și de-atunci din nefericire se tot urâțește. Păcat de ea, nu?

Nu sunt o persoană stupidă, care să nu mai discute cu un om pentru simplul fapt că nu e din reviste, să fim serioși, dar o doză de subiectivism avem cu toții la noi pentru mici urgențe 🙂 Apreciez în schimb un om, care deși nu e frumos sau hyper- skinny cum e acum la modă, reușește să capteze prin inteligență, spontaneitate, bun simț și alte calități cu care știe bine cum să jongleze. Îmi pare rău însă pentru cei care sunt frumoși sau măcar interesanți și se urâțesc prin personalitatea lor infectă….

Cu drag,

Călin, file din poveste

Sursă foto 

Ignorance is bliss

  Se mai spune și ” ignore and it will go away”…dar zău, cine a găsit o rețetă pentru a se ” refugia ” de toate aberațiile pe care le aude și le trăiește? Trăim într-o lume în care există atât de multă răutate și rea- voință, încât am senzația că oamenii nu mai pot fi de treaba ” decât dacă vor ”…

Și totuși, care ar fi o rețetă de succes pentru a da ignore:

–  tuturor decerebraților care nu pot să-și efectueze somnicul de frumusețe    fără să se ia de tine gratuit, fără să te cunoască, dar cu idei bine infipte ” că știu ei mai bine ce-ai vrut tu să zici ” sau ” știu ei cum e mai bine pentru tine ” ? Am întâlnit la viața mea atâția lisencefali, că nu mi-ar ajunge un cearceaf să-i inșir pe toți – diverși frustrați, cu complexe legate de mămica sau tăticul, traume profunde din pruncie sau chiar dezechilibre psiho – emoționale ( ca să nu zic de-a dreptul psihopatii ), care indiferent că vrei sau nu, ajung să se ” lege ” de tine, de parcă intervenția lor în problema ar fi salvatoare…cu care nici nu merită să-ți obosești falangele sau orbicularii gurii, dar care totuși te scot pentru o scurtă vreme de pe orbitalul tău calm?

– țăranilor ( iertare, dar nu am cum să-i numesc altfel ) care te împing cu nesimțire sau se bagă în fața ta la coadă?

– p******* proaste care nu sunt în stare să – și găsească singurele un bărbat decent și atunci umblă după al altora, cu imbecila scuza că ” ce e al altcuiva e mai tentant ” ?

– inevoluaților care te judecă după cum te îmbraci, câți bani ai, cum arăți sau ce mașină conduci înainte să aștepte să deschizi gura?

– ahtiaților care vor ” să ți-o ia înainte ” cu orice preț, pentru că numai așa se știu ei remarca, de ajung să te calce pe bătături, pentru că ei sunt ” peste tot ”, dar numai cu fizicul, că restul e praf…

– bizonilor care nu catadicsesc să semnalizeze în sensul giratoriu, deși e la mintea unei nevertebrate că așa ar fi normal? ( da, da, am eu un fix cu problema asta, it just eats me on the inside )

– și nu în ultimul rând ( i-am păstrat pentru final ) – retardaților care își dau cu părerea despre medici, medicină, etc.

Tot prostul cu acces la internet știe să se autodiagnosticheze ( ! ) mai nou.

Orice dobitoc încălțat știe că doctorii au terminat 6 ani de facultate si 4-5 de rezidențiat numai ” ca să ia bani ” , pentru că sunt ” niște șpăgari împuțiți ” – nu mai are importanță că acești mândri retardați nu sunt în stare să meargă la medic decât când pușcă ceva în ei și apoi se plâng că nu a făcut nimeni nimic pentru ei în ultimul stadiu…

Chiar și badea de la oi știe că mai nou numai o intervenție divină te mai poate salva, pentru că ” și-așa medicii nu își fac treaba ”.

Toți pun botul la știrile mincinoase din mass-media ( mi se face efectiv rău când văd interpretarea unora dintre ele, la ce concluzii absolut aberante și  nefondate se ajunge de multe ori ) pentru ca mai apoi să ”judece”, doar ei au cunoștințe medicale, ei știu…

Doamne ferește să aibă vreun votant dinăsta mândru că e român vreo problemă și să ajungă la urgentă, că tot sistemul cu protocoalele și triajul în funcție de ” urgență – nonurgență ” îi va da niște migrene atât de supărătoare, încât va lua la bătaie sau va da în judecată tot ce mișcă, pentru că i se cuvine…

Nu mai știm să fim oameni unii cu alții.

Ce te costă să fii amabil, să ajuți pe cel de lângă tine în mod dezinteresat?

Judecăm tot ce mișcă în jurul nostru și de multe ori, în loc să ținem pentru noi, chinuim persoanele din jur expunându-le ideile noastre rele și stupide cu care poate jignim, dar nu ne pasă, e un ” care – pe – care ”.

Ne dăm cu părerea despre orice și oricine, chiar dacă habar nu avem.

Trăim din idei preconcepute, generalizăm tot ce mișcă și nu putem vedea dincolo de clișee.

Și atunci intervine întrebarea mea: cum mergem mai departe fără neuroni și sinapse prăjite, fără spasme coronariene și fără AVC-uri? 🙂

 

sursa foto : http://www.keepcalm-o-matic.co.uk/p/keep-calm-and-ignore-the-bitches-2/

Într-o altă viață

Mă gândeam eu într-o zi cam ce mi-ar plăcea să fac după ce mă pensionez din meseria pe care o exercit momentan 🙂 De acolo mintea mi s-a dus spre încă câteva meserii și am adunat o serie de ocupații ceva mai light decât cea actuală, pe care su siguranță mi-ar plăcea să le fac în viața asta…sau într-o altă viață, dacă nu apuc să le iau pe toate la rând 😀

– Bibliotecar – la cât de mult îmi plac cărțile, aș putea să stau toată ziua între ele și să devorez cât mai multe….să nu uităm că și Eminescu a fost bibliotecar 😉

– Organizator de evenimente- cât de mult mi-ar plăcea să mă ocup de chefuri si nunți pe care să le fac să fie ” altfel ” și să mă și distrez….acesta rămâne totuși un proiect realizabil undeva în viața asta…

– Designer de pantofi –  măcar ca să-i pot întâlni pe unii dintre ei li să le dau foc pentru urâțeniile pe care le numesc ei ” pantofi ” ;))

– Shopping consultant – este o reală plăcere să merg prin magazine și să potrivesc în minte lucruri, mai ales dacă am ” la îndemână ” și o persoană pe care s-o sfătuiesc

– Să lucrez la o revistă de beauty și să primesc pentru testare tot felul de produse cosmetice –  s-ar renta, pentru că aș fi o băbuță pe când m-aș pensiona 😉

– Să lucrez la o florărie și să fiu și eu o dată în viață de cealaltă parte a baricadei de 8 martie 🙂

– Designer la LEGO – prietenii știu de ce 😉

– Designer de markere 😀

– Actriță de teatru – se zice că mă prefac bine 🙂

– Cântăreață de weekend

– Formatoare și conducere a unui ONG care să susțină și să răspândească culoarea turcoaz – până când toată lumea ar fi turcoaz 😀

Spor la vise 😀

Călin, file din poveste

 

Later edit : am uitat cea mai ” bahică ” meserie din lume…cea de barman, la sugestia prietenei mele Mihaela, pentru că toate avem un pic de ” Georgel ” în noi și merităm 😀

Un cuvânt simplu

Tot din categoria oamenilor care nu îmi plac…

De câte ori nu te trezești că ajuți pe cineva, îi faci un serviciu sau te interesezi de deplorabila-i soartă și primești în schimb….nimic?

Nu am avut niciodată pretenția de la oameni să se revanșeze față de mine în niciun fel material, nu aștept niciodată ceva în schimb când fac ceva pentru cineva, ofer întotdeauna ajutorul celorlalți, de multe ori îi pun pe ei pe primul loc înaintea mea….dar nici măcar un mulțumesc?

”Mulțumesc” ăsta parcă a devenit o ”sofisticățenie” de zile mari, un cuvând de sărbătoare, îl auzi poate o data pe an, când celălalt se gândește că își stă bine părul azi și meriți și tu să te simți băgat în seamă. La fel și ” scuze ” când cineva îți greșește….unii mai bine și-ar tăia….craca de sub picioare decât să îți ceară o amarâtă de scuză când se poartă nasol cu tine sau te calcă sau whatever…

Deși ai mei nu mi-au ținut niciodată expres o lecție pe tema asta, când intru undeva salut, cer frumos dacă am nevoie de ceva, vorbesc frumos și dacă treaba mi-a fost rezolvată mai zic și ”mulțumesc” sau ”merci” și apoi salut și la plecare. Consider că oricine merită minimul ăsta de respect, de-aia sunt foarte revoltată când văd ca la unii cuvintele astea se transformă în rarități….

Și apoi mai au și tupeul să ceară mai departe chestii și favoruri de la tine….ain”t that sweet? Dar aștia la altă categorie 😛

 

Vă mulțumește și se scuză, Călin, file din poveste

 

P.S. Funny fact: pe la 12-13 ani îmi plăcea mie un băiat, un drăguțel, pe care evident îl plăceau cam jumătate din purtătoarele de urechi cercelate de pe o rază de câțiva km 🙂 Când i-am înapoiat o minge de care mă împiedicasem aleator, mi-a zis ” mulțumesc ” și mi-a zâmbit extrem de cuceritor. Cu mintea mea de copilă adaptată societății tot mai nesimțite în care traim :B, mi-am zis că în momentul în care o să-l aud că-i zice unei fete ” merci ”, treaba-i clară :)))  Cornelia, you know what I”m talking about 😀

De când mă cunosc, am fost mereu cu gura mare. Mi-am cam exprimat părerile, uneori abuziv și de cele mai multe ori mă consider deschisă la nou și la experiențe în general. Cu cât mai inedite, cu atât mai bine. De aceea nu pot să sufăr categoria următoare de fete/femei…( trebuia eu să găsesc cea pe ce să mă revolt, cu toate sărbătorile care vin peste noi 😉

Te declari mega-religioasă sau aparținând unei religii stricte, dar tu abunzi de make-up, vopsea de păr, bluze decoltate și în față și în spate și o arzi cu băieți mai mult decât prevede norma ” legală”?

Te îmbraci atât de strâmt încât și un individ legat la ochi îți vede prin haine, sau atât de transparent, încât degeaba te-ai îmbrăcat, dar te jenezi când auzi cuvântul ”ăla” cu p…?

Te dai greu de cucerit și îți creezi o faimă de floricică suavă care abia așteaptă să fie îngrijită, udată și abia apoi culeasa dar de fapt, când prinzi ocazia și lumea nu se uită la ce faci, sari pe primul și mai că-l violezi?

Te dai la toți băieții ” de treabă ”- care știi că n-ar ezita un moment să-ți bage mana în chiloței- profitând de amabilitatea lor, dar faci ca toți dracii când vreunul indrăznește să insinueze măcar ceva, că vezi Doamne ți-a lezat demnitatea?

Te jenezi când vine vorba de sex, indiferent de care, indiferent cum, când, unde și spui că tu nu practici pentru că ți-e grețică dar după principiul afară-i vopsit gardu, înăuntru leopardul, ești o mică curvă prin dormitoare?

Te ascunzi sub masca de ”premianta clasei”, ”șefa de grupă”, ” aia bună la învățat”, dar o arzi cu fustele până sub cur și apoi te jignești dacă cineva îți face apropo-uri?

Te scuzi toată și roșești dacă cineva îți găsește 2-3 mesaje mai ” călduțe” pe telefon și le spui oamenilor să nu își imagineze că tu faci ”de-alea”?

 

Să fim serioși, într-o lume atâta de turbată ca asta în care trăim, ce rost mai au falsitățile astea? Vaaaai de mine, faci sex. Așa și? La fel fac și alte 4 miliarde de oameni ( am exclus aprox copiii și senilii ) și poate mult mai mult, porcos, murdar, pervers sau chiar bolnav decât tine și nu mai e așa o tragedie…

 

Cu nerv, Călin file din poveste

 

 

Mda, dar parcă nu…

Numai mie mi se întâmplă oare să mă fascineze o anumită chestie când o văd la alții, dar n-aș vrea s-o am și eu?

Cel mai cel mi se întâmplă cu tatuajele. Cred că mereu am avut eu o latură mai ” sick ” așa, mă fascinează tatuajele. Mai mult la fete, mai mult cele făcute cu bun gust, normal 🙂 La bărbați îmi sunt cumva complet paralele, dar la fete mi se par sexy 🙂

În toate videoclipurile cu Lady Gaga mă zgâiesc după tatuajul ăla de pe spatele ei. Am pe laptop strânse zeci de poze cu tatuaje de gagici și diverse gagici tatuate. Daaaaar, nu mi-aș face niciodată un tatuaj. Cumva dupaia m-aș simți neserioasă :)) ( deh, mentalități fixiste de-ale mele ).

La fel și cu piercingurile în alte locuri decât urechile, care mi se par sexy, dar nu pe mine și cu diverse articole vestimentare…

Ah, și apropo de ultima poză, of course, părul lung lung, care la mine oricât aș încerca, niciodată nu arată așa și ajung mereu să-l tai de ciuda 😛

Călin, file din poveste 🙂

Sursa foto: tumblr.com

   De vreo 2 ani încoace mi-am descoperit o nouă pasiune, care de curând, după mult studiu, mi-a devenit și meserie. Of course, este vorba de radiologie.

Radiologia este un domeniu de tipul ”love-and-hate”, adică oamenii ori o plac, ori o detestă 🙂 Practic, te desprinzi de clasicul boală-tratament-pastile și intri pe o altă nișă, cea a diagnosticului ( un fel de come to the dark side 🙂 ). De aceea nu toată lumea o înțelege, o vede sau o apreciază.

Reacția oamenilor când le spui ce vrei să faci cuprinde cam următoarele variante:

– ești nebun/nebună să te iradiezi? vaaaai, păi pune-te pe făcut copii cât mai repede

– ești un ciudat/o ciudată, nu știu cum poate să-ți placă așa ceva

– nici măcar nu ești medic, nu tratezi pe nimeni

– nu vrei să faci ceva mai valoros cu mintea ta ?

Eu o văd ca pe o ramură unde în fiecare zi ai șansa să vezi ceva nou, ceva diferit, mai ales că acum există atâtea tehnici și mi se pare cel mai tare joc ” detectivist ” și al minții ever 😛  De aceea sunt abonată la tot felul de newslettere și urmăresc cam tot ce se întâmplă nou în domeniu și cam tot ce are de-a face cu radiologia sau cu imagistica mă fascinează. De curând însă, am descoperit o altă față a radiologiei, mai exact a radiologiei clasice, pe care poate lumea o va percepe mai ”plăcut”.

Este vorba de conceptul ”raze X și artă””. Adică diverși artiști, mai mult fotografi, utilizează razele X pentru a obține o altă față a lucrurilor, obiectelor sau chiar persoanelor. De la prima radiografie efectuata de Roentgen soției sale în 1896, această examinare a trecut pe rând de la minune, la necesitate pentru ca apoi să fie considerată ” periculoasă” și să fie aproape uitată în lumea modernă, până când artiștii au readus-o în prim plan.

Albert Koetsier, un olandez pasionat de fotografie, a combinat arta cu radiologia în momentul în care a început să lucreze ca tehnician pentru Philips, rezultând o altă perspectivă a obiectelor fotografiate.

Judith McMillan și Steven Myers  au înlocuit de asemenea aparatul de fotografiat cu cel de Raze X pentru a realiza o abordare mai ”transparenta” a naturii.

Bert Myers își păstrează afinitatea pentru fotografia convențională, dar adaugă portofoliului său și câteva transpuneri radiologice, atât alb-negru, cât și color, a elementelor naturale care ne înconjoară.

Leslie Wright, un fotograf pasionat de asemenea de știință și tehnologie, merge cu un pas mai departe și radiografiaza obiecte și aparatură.

Hugh Turvey este un alt artist, britanic, foarte apreciat din punct de vedere expozițional, care folosește razele X, în colaborare cu British Institute of Radiology.

O inițiativă mai mult decât educativă și cu foarte mult substrat este The X-Ray Project- Inside Terrorism . Autoarea proiectului, Diane Covert publică radiografii și scanări CT preluate din 2 spitale din Jerusalim, pentru a sublinia efectele fizice ale  terorismului asupra populației. Această inițiativă a fost materializată ca un afront al autoarei la adresa crimelor și suferinței fizice cauzate de această mișcare.

2 proiecte foarte dragi mie sunt cele ale radiologului american Jim Wehtje   și a rezidentului în ( evident, tot ) radiologie Satre Stuelke , deoarece ei abordează nu doar elemente din natură, ci și obiecte cu care avem contact zilnic, cum ar fi jucării, electronice,  mâncare, etc și de asemenea o mare parte din fotografiile lor sunt color, ceea ce în ochii mei le face mai simpatice 🙂

De departe însă, din punctul meu de vedere, cel mai talentat și artistic exponent prin intermediul razelor X este Nick Veasey. Acesta abordează atât natura, obiectele, cât și omul și preocupările sale, cum ar fi moda. Fotografiile lui sunt parcă la alt nivel, sunt ” altceva ”.

Mai există probabil, mulți artiști, medici și fotografi care ” se joacă ” cu razele X, dar pe aceștia i-am descoperit eu de-a lungul timpului. 🙂

După atâția oameni serioși, în mare parte medici sau tehnicieni, care și-au descoperit arta ca a doua pasiune și au făcut radiologia mai frumoasă în ochii noștri, nu pot să închei fără să amintesc de calendarul sexy creat de japonezii de la Eizo . Acum ni s-a dat ocazia să vedem și după hainele acestor modele 🙂  Pe lângă acest aspect comic, probabil calendarul are menirea de a sublinia că ”underneath our clothes ” suntem toți la fel, deoarece modelele nu pot fi identificate din această postură. Poate aș prefera să văd aceste modele cu podoabă capilară cu tot, deoarece nu sunt prea obisnuită ca un calendar sexy să conțină  ” bald girls ”, dar în mare, mi se pare o idee cool 🙂

Un pic iradiată, Călin, file din poveste 🙂


 

Cheesy love

  Mai greu cu scrisul pe blog în ultima vreme, deoarece ”marele examen” mă pândește, mă bântuie și mă cam nenorocește, dar totuși nu mă pot abține de tot 🙂

De câte ori nu ne-am îndrăgostit de cine nu trebuie sau ne-am îndrăgostit și cu atât am rămas? Nu mi-ar ajunge degetele de la mâini și de la picioare să le țin socoteala…

Dar m-am gândit să fac o listă cu cele mai penibile,poate cel mult simpatice, dar și cele mai drăguțe  îndrăgosteli de-ale mele, finalizate sau nu, de când mă știu 🙂

Nu am evident nici un regret, dar râd de mine de multe ori în sinea mea și mă gândesc cât de copilă eram și m-am gândit să le redau și pentru latura ” such a clichee ” a situațiilor 🙂

 

– băiatul acela frumos care te trage de codițe în clasele primare –  musai blond cu ochi albaștri – căruia ajungi să-i faci și temele din prea multă dragoste…laaaame 🙂

-individul cel nou pe stradă și drăguț din vecini – până îți dai seama că toate  fetele  de pe stradă au aceeași țintă și nu prea este worth fighting for 🙂

-colegul de clasa ” rău ” și frumos cu care te bați  pentru premiu…atât că premiul meu s-a dus pe apa sâmbetei pentru ca eu mi-l imaginam pe el pe post de premiu :))

-colegul unui prieten foarte bun, venit în vizită….vârsta ( 1-2 ani mai mare ) , plete și sacou galben purtat cu blugi….irezistibil 🙂 la vremea aceea. Acum e prea înalt și cam urât….:P

-colegul acela care te pleznește peste fund la școală și îți bagă tot felul de apropouri cu tenta licențioasă – câtă minte de curcă să posezi să te atragă așa ceva??? 😛

-scumpelul  acela de la școală de care le place tuuuuuturor fetelor din toaaaaaate generațiile și din cauza căruia crapă splina de invidie în ceilalți băieți : înalt, blond cu ochi albaștri ( observați înclinația ), puțin sportiv, atât cât să-i stea bine, cu vino-n” coa….vreo 2 ani :)) nimic ciudat până aici…..dar mai adăugăm doi blonzi, ochi albaștri, sportivi și se cam adună pasiunile liceale….trist 🙂

-băiatul acela care locuiește la sute de km de tine și știi că nu are nici un rost să te incurci cu el, dar în mintea ta naivă tu vei reuși să ai o relație la distanță…..pentru vreo 6 luni

-tipul acela de care îți spune toată lumea că e ” de căcat” ca om, dar tu crezi că îl vei schimba, cu tine va fi altfel….pentru vreo lună 😛

-străinul acela hot și cu alură de bad boy din vacanță….îl placi, te ia valul și apoi vine ziua în care trebuie să mergi acasă…scurt și dezamăgitor…

-Mr Nice-Guy, cunoscut prin prieteni comuni, companie plăcută până simți că faceți parte din 2 lumi diferite și nu prea mai ai ce să împarți cu el

-colegul acela nerdy, dar în același timp sexy, care te cucerește și prin latura intelectuală, dar și prin atitudinea un pic rebelă….până te calcă pe nervi cu prea multe indicații și accese de ” smart-ass ”

-simpaticul care nu are prea multe în cap, dar te atrage fizic…și cam atât. ori îl rezolvi ori după o vreme uiți că există :))

-colegul cu burtică, ochelari și un început de chelie și mult simț al umorului despre care tu crezi că este adorable și genul tipic de ” băiat de luat acasă” dar se dovedește că e un chefliu, ușurel bețivan și toate fetele sunt sub nivelul lui ( în mintea lui )…( mă întreb în paralel oare ce băieți mai sunt de luat acasa în zilele noastre? :p )

-tipul cu care mama zice să NU te încurci pentru că nu e de tine…factorul pericol de care nu te poti ține departe primează…cel puțin pentru mine asta a fost până acum cea mai de succes rețetă 😉

 

Mi se pare curios după atâția ani fiecare ce mai face. Unii au găsit marea dragoste pe care o căutau, alții incă umblă după ea, alții sunt deja însurați și de unii nu mai știu nimic…. oricum mi-a făcut plăcere să mi-i aduc aminte pe toți, m-am binedispus 🙂

 

Cu drag, Călin, file din poveste

 

 

 

To shop or not to shop?

Sunt momente în viața asta când te ia un chef nebun de shopping. Și nu mă refer aici la umblat prin 50 de magazine, căscat ochii, probat, reîntors…nu!

Momente când simți nevoia să iți iei un ” ceva ” ca să te simți mai bine, să-ți ridici moralul și dacă se poate, să nici nu dai gaură prea mare în buget…

Mie îmi place și la mall, pentru că inevitabil ceva tot găsești, dar și pe centru…de fapt, oriunde m-ai duce/pune, eu tot voi găsi ceva de cumpărat…it”s in my genes apparently :p

Vara asta am avut destule ” motive ” ca să tot pun mâna pe câte ceva, sau cum zice tata, ” să mă lipesc ” de diverse….mi se părea de fiecare dată că merit și mi se cuvine :))

Evident, sunt anumite lucruri pe care îmi face o plăcere mai mare să le cumpăr, nu m-aș mai putea opri. Am să fac deci o listă cu things i can”t stop shopping 🙂

– Oje – am umplut casa de oje, îmi sunt pe birou, în dulapioare, pe la mama, peste tot la mine în casă undeva ai să te lovești de o oja…culorile predominant roz-roșu și evident tot ce prind turcoaz…:D

-Markere/carioci/mape de plastic – am mai vorbit de mica mea obsesie, trebuie să recunosc: raioanele de papetărie din hipermarketuri sau librăriile sunt moartea mea

-Tricouri – păi dacă n-am sute de bluze și tricouri, să nu fiu sănătoasă – nu mai am loc în dulap de ele, jumate dintre ele nu le-am mai purtat de ani de zile, dar nu mă lasă sufletul să le arunc ( o data pe an tot scap de o cantitate considerabilă ). Partea proastă e că atunci când am unul nou, uit de toate celelalte și nu mai vreau să ies din noua achiziție 🙂

-Chiloți – am la fel zeci de perechi dar parcă – să fim serioși – mereu ar mai încăpea niște simpli negri sau niste colorați sau niște dantelați…never enough:)) păcat ( sau poate mai bine ? 😛 ) că oferta de magazine de profil nu este enorm de bogată – din 3-4 magazine de lenjerie intimă nu îmi golesc atât de periculos resursele…

-Cărți – dacă aș putea, mi-aș tapeta pereții cu cărți. Îmi plac toate genurile, doamne ferește să intru în vreo librărie, că plec cu sufletul nenorocit ( pentru că de cele mai multe ori sunt foaaaarte scumpe și nu le cumpăr ), sau ferească sfântul sa trec pe lângă un anticariat….

-Cosmeticale – de la farduri, creioane de ochi, geluri de duș, creme de corp…tot ce încape, ce mai. Mereu se găsește ceva pus de-o parte pentru mine :p

-Eșarfe – am vreo 20 și asta numai pentru că mă abțin… :)) au umerașele lor speciale, le-am ordonat pe culori calde și reci, de oriunde merg ai mei îi rog să vină cu o eșarfă…just love them

-Cercei – nu prea pot purta cercei din orice metale, dar nu mă pot abține. La Orsay îmi pierd capul…ca să nu mai povestim cand ajung pe-afară pe la Claire”s sau Six…oooh dear :)) Mă fascinează mai nou cerceii bogați sau lungi, pentru că multă vreme m-am ținut departe de ei și acum încep să prind curaj să-i port…

-Pantofi. Pe ăștia i-am lăsat la urmă pentru că merită o mențiune mai specială. Pantofii sunt o parte din mine. În orice magazin intru, primul lucru mă uit la pantofii care sunt expuși, indiferent pentru ce intru în magazin. Când merg pe stradă, nu există vitrină de pantofi să nu dau un scan rapid…chiar dacă nu mă opresc, eu am cam evaluat situația :))  La oamenii de pe stradă mă uit mereu să văd cu ce sunt încălțați și când cineva în jurul meu are o pereche nouă de pantofi, imediat observ și iau posesorul/posesoarea la întrebări. Nu am multe perechi, dar cu prima ocazie cu care am o sumă considerabilă pe mână automat fac un calcul cum aș putea achiziționa și o nouă pereche de pantofi…

Nu discriminez, îmi place orice, de la sandale, la balerini, tocuri amețitoare, cizme. Singurele chestii pe care nu le suport sunt sandalele combinate cu cizme ( you know what i mean, se purtau verile trecute și încă mai persista ) și cizmele ugg ( no way! ). Mi-aș face un dressing special numai pentru pantofi….sunt în stare:)) Când văd o pereche frumoasă de pantofi, rămân ca proasta visând la ei pe termen nelimitat :))

Cam atât ar fi cu lista mea de cumpărături 🙂 Și-așa sunt un dezastru financiar și stric banii pe multe prostii 🙂

Cu zero lei în portofel – Călin, file din poveste

P.S. Am văzut azi pe Eroilor o gagică cu niste balerini aaaaaabsolut mortali de lac, de un albastru…vaaaai, nici n-aș ști să îl descriu…albastru deschis puternic, cu o tenta minimă de turcoaz…m-am îmbolnăvit automat…dacă știe cineva de unde se poate procura așa ceva…nu ezitați 😀