…care citește în ziua de azi? Da, știu, cei care chiar o faceți o să ziceți ” Cum poți întreba așa ceva???”…dar oare sunteți multi aceia?

Când eram copii, aveam de citit la școală ”lecturile obligatorii”, tot felul de opere săvârșite de diverși semi-comuniști, care la noi treceau drept ”romane clasice, obligatoriu de citit în această viață” și de care nu mă mir că ne era silă tuturor ( da, și mie!). Îmi aduc aminte cum copiam unii de la alții rezumatele la acele ”cărți citite”…

La vremea aceea n-aș fi citit nici să mă bați cu prosoape ude, nu ințelegeam ce poate fi fain la tot felul de povești inventate, când poți avea poveștile proprii…

Dar pe finalul ciclului gimnazial, am descoperit romanele polițiste ( începând de la Cireșarii – varianta detectivistă pentru copii, până la celebra Rodica Ojog Brașoveanu) și nu pot să zic că mi-a displăcut, dar tot nu eram convinsă.

În liceu, cu ajutorul profei de română de la acea vreme, am auzit de Cărtărescu…și de acolo a început nebunia. Nu știu să spun daca azi l-aș mai citi, lumea îl critică pentru că a ajuns prea comercial, dar pot să spun că ”Nostalgia” a fost delicioasă si aș reciti oricând adunătura asta de nuvele fantastice. Și dacă tot suntem la capitolul fantastic, să nu uit de Eliade, care mie mi-a plăcut la nebunie!

Apropo de asta, aș vrea să menționez că cele mai faine nuvele/romane/opere de teatru citite au fost cele care NU erau în programa școlară și mult mai mult mi-a plăcut literatura germană decât cea română…(poate chestia asta ar trebui să dea de gândit..)

Tot prin liceu, dar ceva mai încolo (deja consumam timid, mai mult distopii, pentru că mergea cu spiritul de rebeliune aferent vârstei) l-am descoperit pe Bulgakov și nu m-am mai putut opri. Da, pot să spun ca făcusem o pasiune din citit. De pe atunci mi se păreau exorbitante, mai citeam și din ce am în casă și de prin aticariate, dar nu mi-a scăzut interesul.

Am citit de atunci sute de cărți, unele bune, altele proaste, unele scurte, altele lungi, unele clasice, altele nu, am ratat câteva din ”top 10 must-read” și am bifat câteva din ”top 10 most commercial”, dar nu o regret pe niciuna.

Mi se pare că cititul te ajută enorm. Să te obisnuiești cu ortografia si punctuația ( da, crede-ți-mă, foarte mulți oameni pe care îi cunosc, nu știu utiliza corect limba română! ), să îți dezvolți vocabularul ( să trecem mai departe de ”ce faci, p***/c****”), să îți dezvolți imaginația, poate talentul la scris și poate chiar să te inspiri din ce trăiesc personajele.

Mi se pare absolut pueril și penibil să râzi de cei care citesc (am intâlnit zeci de persoane cu acest obicei ”sănătos”) și să le spui că sunt fraieri, în timp ce tu n-ai citit o carte în viața ta, pocești limba română și asculți manele pe la chefuri, pentru că ”asta merge, doar n-oi sta jos”…

De aceea mă întreb oare câtă lume mai citește în ziua de azi. În liceu, eram puțini și la vremea aceea nu era considerat ”cool” să citești, deci mai bine țineai pentru tine că aveai ocupații dinastea ”tocilărești”.

În facultate, am observat o deschidere mai mare către acest subiect (alt gen de oameni), se mai făceau schimburi de romane, se mai discutau preferințe/păreri..not bad!

Apropo de facultate, daca aș număra și cărțile citite în facultate, aș ajunge la niste cifre impresionante (ar trebui să fac un experiment să le numar de curiozitate), dar acelea nu ne făceau neapărat mai culți, ci mai pricepuți în ale meseriei poate 🙂

De cand sunt rezidentă, mă lupt cu cărțile de radiologie, fie ele în format obișnuit sau electronic și recunosc, nu îmi mai ajunge timpul de beletristică. Trag de ”Cei frumoși și blestemați” de prin Septembrie 2012…să-mi fie rușine 😛 Dar nu îmi pierd niciodată dorința de ”a mai citi câteva pagini înainte să adorm”. 

Totuși, în jurul meu, sunt tot mai puțini oameni care citesc. Mulți nici nu știu cu ce se mănâncă (vezi mai sus), mulți nu au răbdare (eu zic ca n-au întâlnit o carte mișto cu un subiect fain!), mulți nu au timp, etc.

Aveam o profă în liceu, mai in vârstă, dar extrem de cultă si citită (o văd mereu la teatru, la operă), despre care auzisem că dacă vedea pe cineva cu o carte pe care ea nu o citise, o cerea împrumut și până a doua zi o citea…m-a impresionat plăcut povestea ei, nu știu dacă mai sunt mulți oameni atât de dornici de citit în zilele noastre.

Mă întristez când mă gândesc cum va muri încet-încet acest obicei, ne tehnologizăm, ne informatizăm (macar pe e-readere dacă ar citi oamenii și tot ar fi o afacere) si imaginația se duce de râpă…suntem pragmatici, axați pe grabă, bani și rezultate imediate și uităm de micile plăceri intelectuale…

 

Cu nostalgie, 

Călin, file din poveste

Image

 

Sursa foto

 

Anunțuri