Tot din categoria oamenilor care nu îmi plac…

De câte ori nu te trezești că ajuți pe cineva, îi faci un serviciu sau te interesezi de deplorabila-i soartă și primești în schimb….nimic?

Nu am avut niciodată pretenția de la oameni să se revanșeze față de mine în niciun fel material, nu aștept niciodată ceva în schimb când fac ceva pentru cineva, ofer întotdeauna ajutorul celorlalți, de multe ori îi pun pe ei pe primul loc înaintea mea….dar nici măcar un mulțumesc?

”Mulțumesc” ăsta parcă a devenit o ”sofisticățenie” de zile mari, un cuvând de sărbătoare, îl auzi poate o data pe an, când celălalt se gândește că își stă bine părul azi și meriți și tu să te simți băgat în seamă. La fel și ” scuze ” când cineva îți greșește….unii mai bine și-ar tăia….craca de sub picioare decât să îți ceară o amarâtă de scuză când se poartă nasol cu tine sau te calcă sau whatever…

Deși ai mei nu mi-au ținut niciodată expres o lecție pe tema asta, când intru undeva salut, cer frumos dacă am nevoie de ceva, vorbesc frumos și dacă treaba mi-a fost rezolvată mai zic și ”mulțumesc” sau ”merci” și apoi salut și la plecare. Consider că oricine merită minimul ăsta de respect, de-aia sunt foarte revoltată când văd ca la unii cuvintele astea se transformă în rarități….

Și apoi mai au și tupeul să ceară mai departe chestii și favoruri de la tine….ain”t that sweet? Dar aștia la altă categorie 😛

 

Vă mulțumește și se scuză, Călin, file din poveste

 

P.S. Funny fact: pe la 12-13 ani îmi plăcea mie un băiat, un drăguțel, pe care evident îl plăceau cam jumătate din purtătoarele de urechi cercelate de pe o rază de câțiva km 🙂 Când i-am înapoiat o minge de care mă împiedicasem aleator, mi-a zis ” mulțumesc ” și mi-a zâmbit extrem de cuceritor. Cu mintea mea de copilă adaptată societății tot mai nesimțite în care traim :B, mi-am zis că în momentul în care o să-l aud că-i zice unei fete ” merci ”, treaba-i clară :)))  Cornelia, you know what I”m talking about 😀

Anunțuri