De vreo 2 ani încoace mi-am descoperit o nouă pasiune, care de curând, după mult studiu, mi-a devenit și meserie. Of course, este vorba de radiologie.

Radiologia este un domeniu de tipul ”love-and-hate”, adică oamenii ori o plac, ori o detestă 🙂 Practic, te desprinzi de clasicul boală-tratament-pastile și intri pe o altă nișă, cea a diagnosticului ( un fel de come to the dark side 🙂 ). De aceea nu toată lumea o înțelege, o vede sau o apreciază.

Reacția oamenilor când le spui ce vrei să faci cuprinde cam următoarele variante:

– ești nebun/nebună să te iradiezi? vaaaai, păi pune-te pe făcut copii cât mai repede

– ești un ciudat/o ciudată, nu știu cum poate să-ți placă așa ceva

– nici măcar nu ești medic, nu tratezi pe nimeni

– nu vrei să faci ceva mai valoros cu mintea ta ?

Eu o văd ca pe o ramură unde în fiecare zi ai șansa să vezi ceva nou, ceva diferit, mai ales că acum există atâtea tehnici și mi se pare cel mai tare joc ” detectivist ” și al minții ever 😛  De aceea sunt abonată la tot felul de newslettere și urmăresc cam tot ce se întâmplă nou în domeniu și cam tot ce are de-a face cu radiologia sau cu imagistica mă fascinează. De curând însă, am descoperit o altă față a radiologiei, mai exact a radiologiei clasice, pe care poate lumea o va percepe mai ”plăcut”.

Este vorba de conceptul ”raze X și artă””. Adică diverși artiști, mai mult fotografi, utilizează razele X pentru a obține o altă față a lucrurilor, obiectelor sau chiar persoanelor. De la prima radiografie efectuata de Roentgen soției sale în 1896, această examinare a trecut pe rând de la minune, la necesitate pentru ca apoi să fie considerată ” periculoasă” și să fie aproape uitată în lumea modernă, până când artiștii au readus-o în prim plan.

Albert Koetsier, un olandez pasionat de fotografie, a combinat arta cu radiologia în momentul în care a început să lucreze ca tehnician pentru Philips, rezultând o altă perspectivă a obiectelor fotografiate.

Judith McMillan și Steven Myers  au înlocuit de asemenea aparatul de fotografiat cu cel de Raze X pentru a realiza o abordare mai ”transparenta” a naturii.

Bert Myers își păstrează afinitatea pentru fotografia convențională, dar adaugă portofoliului său și câteva transpuneri radiologice, atât alb-negru, cât și color, a elementelor naturale care ne înconjoară.

Leslie Wright, un fotograf pasionat de asemenea de știință și tehnologie, merge cu un pas mai departe și radiografiaza obiecte și aparatură.

Hugh Turvey este un alt artist, britanic, foarte apreciat din punct de vedere expozițional, care folosește razele X, în colaborare cu British Institute of Radiology.

O inițiativă mai mult decât educativă și cu foarte mult substrat este The X-Ray Project- Inside Terrorism . Autoarea proiectului, Diane Covert publică radiografii și scanări CT preluate din 2 spitale din Jerusalim, pentru a sublinia efectele fizice ale  terorismului asupra populației. Această inițiativă a fost materializată ca un afront al autoarei la adresa crimelor și suferinței fizice cauzate de această mișcare.

2 proiecte foarte dragi mie sunt cele ale radiologului american Jim Wehtje   și a rezidentului în ( evident, tot ) radiologie Satre Stuelke , deoarece ei abordează nu doar elemente din natură, ci și obiecte cu care avem contact zilnic, cum ar fi jucării, electronice,  mâncare, etc și de asemenea o mare parte din fotografiile lor sunt color, ceea ce în ochii mei le face mai simpatice 🙂

De departe însă, din punctul meu de vedere, cel mai talentat și artistic exponent prin intermediul razelor X este Nick Veasey. Acesta abordează atât natura, obiectele, cât și omul și preocupările sale, cum ar fi moda. Fotografiile lui sunt parcă la alt nivel, sunt ” altceva ”.

Mai există probabil, mulți artiști, medici și fotografi care ” se joacă ” cu razele X, dar pe aceștia i-am descoperit eu de-a lungul timpului. 🙂

După atâția oameni serioși, în mare parte medici sau tehnicieni, care și-au descoperit arta ca a doua pasiune și au făcut radiologia mai frumoasă în ochii noștri, nu pot să închei fără să amintesc de calendarul sexy creat de japonezii de la Eizo . Acum ni s-a dat ocazia să vedem și după hainele acestor modele 🙂  Pe lângă acest aspect comic, probabil calendarul are menirea de a sublinia că ”underneath our clothes ” suntem toți la fel, deoarece modelele nu pot fi identificate din această postură. Poate aș prefera să văd aceste modele cu podoabă capilară cu tot, deoarece nu sunt prea obisnuită ca un calendar sexy să conțină  ” bald girls ”, dar în mare, mi se pare o idee cool 🙂

Un pic iradiată, Călin, file din poveste 🙂


 

Anunțuri