Acum că a trecut și licența și m-am văzut cu sacii în căruță ( :p ), pot să povestesc o fază care mi s-a întâmplat săptămâna trecută…

Ca să clarific 2-3 aspecte, eu posed o pereche de ochelari de prin anul 2 de facultate, când am constatat că mă cam doare capul dacă citesc fără…și chiar aveam ce citi 😛

Sunt niste ochelari mega-drăguți, albaștri – evident cu care mă împac foarte bine…dar nu-i prea port în exterior…dioptriile la ei sunt mici, nu mă deranjează să umblu fără ei în mod normal. Dar când citesc, automat mi-i pun…

Buuuuun, cum în ultimele zile am citit in medie 8-10 ore pe zi, uneori fără prea multe pauze, am ajuns cumva să nu-i mai bag în seamă…începeam să mă obișnuiesc cu ei, parcă făceau parte din mine 🙂  – purtătorii de ochelari cred că mă înțeleg.

Primul semn de dubioșenie a fost când într-o seară mă distram de mine că era sa intru la duș cu ochelarii pe față – îi spuneam unei prietene cum era să fac dush cu ” cuckerii ” pe nas…

Dar apoi într-una din zile, am comis-o până la capăt….am intrat la duș, l-am executat rapid, fluierând, cântând ( explicația ar putea fi faptul că nu mi-am spălat și părul 😛 că atunci sigur mi-ar fi căzut sau s-ar fi udat și mi-aș fi dat seama  ), și când mă uit în oglindă….mă, parcă era ceva în plus…ochelarii, da….buuuuuun, zic, bine am ajuns…oare ce mai urmeaza? 🙂

Stau și mă întreb – un purtător ” cronic ” de ochelari…oare face de-astea ? 😛 Oare poți și să te bagi în pat și să vrei să adormi cu ei pe nas? 😀

Și în altă ordine de idei…mereu m-am întrebat de ce se râde de oamenii care poarta ochelari??? 😛

 

Cu nasul scos din cărți pentru câteva zile – Călin, file din povesteeee 🙂

 

Anunțuri