Pentru cine mă cunoaște, nu mai este de mult un secret că am o meteahna nasoală….sunt dezordonată. Da, toată lumea închide ochii vis-a-vis de problema asta când vine vorba de băieți, că deh, sunt baieți și îmi spune pe un ton șocat : ” vaaaaaaaaai, dar cum se poate, că ești fatăăăăă”…

Sunt puțin dezordonată în ceea ce privește deciziile și modul în care acționez în general, dar printr-un plan riguros și un pic de ” ambâț ” pe-asta am reușit s-o depășesc. Când vine vorba însă de obiecte….să te ții! Nu chiar cât să-mi arunc pașaportul la gunoi, but still… 😉

Hainele, după cum probabil era de așteptat, sunt marea mea problemă. Am un tenculeț de tricouri, bluze și cămăși pe care le folosesc mai des și care stau ordonate, dar în rest, dezastru.

Am o problemă cu spațiul din dulap, niciodată nu mi-e suficient și pentru asta tot nu mă opresc din cumpărat. Am o tonă de pulovere pe care nu mai știu pe unde să le ascund. Am sute de tricouri pe care nu mai are nimeni chef sa le împăturească frumos. Șosete cred că am adunate cam cât de-un regiment și să nu mai vorbim de pijamale, care abia mai încap în sertar, deși nu le folosesc mai deloc. Pe tema asta, mi-e silă să stau sa aranjez fiecare hăinuță imediat ce am încercat-o sau când am luat-o de la uscat. În dulapul cu umerașe am îndesate tot felul de halate, cămăși, bluze pe care le scot, le încerc și apoi le pun la loc cum apuc din lipsă de timp. În dulapul de tricouri după ce am închis ușa, mă rog să rămână așa.:) ( N.b. Tot la jumătate de an, donez o porție considerabilă de haine celor mai nefericiți, și totuși nu mai am unde să încap de ele )

În dulapurile cu cosmetice e ceva mai ordine, dar atâtea am, că nu mai știu de pe unde să le împing și, inevitabil, o dată la câteva luni arunc jumate din ele deoarece nu am vreme să le folosesc pe toate până expiră.

Pe biroul unde lucrez sunt înconjurata de o stivă de foi, mereu trebuie să fiu cu ochii în 4 ce arunc, pentru că am pățit-o să arunc la gunoi diverse diplome de care aveam ulterior nevoie ( nu chiar pașaportul, but still :p ). Nu îmi pot organiza cărțile, cursurile și foile, deci ar fi mai bine să nu am nevoie de ceva din anii trecuți…

Deși sună sinistru și ai mei m-au criticat mereu pentru asta, cazul meu nu e chiaaaar așa de pierdut. O dată pe lună, uneori chiar și mai des mă apucă făcutul ordinii. Cam atunci iese la iveală latura mea obsesiv- compulsivă 😀 Cum se traduce asta? Dacă nu îmi iese cum mi-am propus, mă enervez. Iau totul de la zero și până nu e totul la milimetru, nu mă opresc. Niciodată nu fac ordine cu jumătăți de măsura, la final totul iese perfect. Tricourile stau în două teancuri separate, ordonate milimetric, împăturite toate în același mod. Puloverele așezate în sertar la fix unul peste celălalt. Umerașele frumos ordonate, toate chestiile aruncate strânse, nici urma de dezastrul de dinainte. Cam atunci mai și golesc jumate din dulap, arunc jumate din cosmetice fără să mă uit înapoi…

De ce m-am apucat să-mi fac o reclamă atât de bună, încât să mă asigur că nici un bărbat care crede în rolul clasic al femeii să nu mai vrea vreodată să mă ia de nevastă? 🙂

Zilele trecute căutam o bluza sport – bluza aia – pentru a merge cu ea la sală. Am răscolit ( la propriu ) toate sertarele, tot dulapul și nu am gasit-o, deși țineam minte perfect unde am pus-o. Buuuuun, zic, las` că oi găsi-o data viitoare când caut ceva… După 2 zile, tot înainte să mă duc la sală, îmi amintesc eu de o vestă sport – vesta AIA – și dau s-o caut în același scop nobil de-a ma zbânțui in ea. Ia-o de unde nu-i și pe asta, deși țineam minte perfect unde am lăsat-o…o și vedeam cu ochii minții așa, dar de fapt…ciuciu. În căutarile mele disperate ( toate chestiile astea se întâmplă cu 5 minute înainte să ies pe ușa 🙂 ), răscoleam tot și îndesam la loc cum apucam…de fiecare dată. Mi-e și frica să mă uit în dulap acum :))

Și totuși, în ceea ce privește bluza și vesta, deoarece nu am mai găsit-o pe prima în timp ce o căutam pe a doua, am ajuns la o concluzie, clară, simplă și perfect logică: au prins picioare și s-au dus. Personificare parcă-i zicea, nu? :p

Călin – file din poveste

Anunțuri